Conflict of jurisdiction in forced execution resolved by assigning competence to the court of the debtor's registered residence

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 06 mai 2021, sub nr. x/2021, la cererea creditoarei A. S.A., petentul executorul judecătoresc B. a solicitat încuviinţarea executăriii silite a debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1920 din 15 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2020.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 1221 din 12 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 665 alin. (1) a art. 666 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că în raport de aceste dispoziţii legale şi de împrejurarea că reşedinţa debitorului C. se află în comuna Comana, sat Vlad Ţepeş, judeţul Giurgiu, localitate care potrivit prevederilor H.G. nr. 337/1993, respectiva localitate se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Giurgiu, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Giurgiu, secţia civilă, prin încheierea civilă nr. 1162/C din 08 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Mangalia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, precum şi dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., arătând că, în raport de aceste dispoziţii legale, în materia încuviinţării executării silite, legea stabileşte competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acestora în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la data sesizării organului de executare.

A mai apreciat că legiuitorul a stabilit competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executare silită, în mod indubitabil, în favoarea instanţei de domiciliu a debitorului şi nu în favoarea instanţei de reşedinţă a acestuia, iar în cazul persoanelor fizice, competenţa instanţei de executare care va soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite se determină prin raportare la domiciliul acestuia, în sensul în care domiciliul persoanei fizice fiind acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, potrivit art. 87 C. civ. şi art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că:"domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, care prevede că în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea privind încuviinţarea executării silite formulate de petentul executorul judecătoresc B., la cererea creditoarei A. S.A., împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1920 din 15 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Mangalia.

În cuprinsul cererii deduse judecăţii, petentul a arătat că debitorul are domiciliul în municipiul Mangalia, B-dul x, judeţul Constanţa şi reşedinţa în comuna Comana, sat Vlad Ţepeş, judeţul Giurgiu.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea stabilită reşedinţa în comuna Comana, sat Vlad Ţepeş, judeţul Giurgiu, Înalta Curte reţine că Judecătoria Giurgiu este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.