Zalău Court upheld as competent enforcement court in forced execution jurisdiction conflict

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 11 iunie 2021 sub nr. de dosar x/2021, urmare a cererii formulată de creditoarea A., petentul Biroul Executor Judecătoresc B. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite, prin toate formele de executare silită admise de lege, împotriva debitoarei C., cu domiciliul în judeţul Arad, şi cu reşedinţa în municipiul Zalău, judeţul Sălaj, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 martie 2004, încheiat între D. S.A. şi debitoarea C., pentru recuperarea creanţei în sumă 6.507,05 RON, compusă din 3.935,85 RON debit principal, şi 2.571,2 RON accesorii, calculate conform dispoziţiilor legale, la care se vor adăuga dobânzile aferente, onorariu şi cheltuielile de judecată şi de executare.

Prin încheierea nr. 607/2021 din 14 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Ineu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Zalău.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., arătând că potrivit literaturii de specialitate, "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Or, având în vedere că reşedinţa debitoarei C. este în municipiul Zalău, judeţul Sălaj, Judecătoria Zalău este competentă teritorial să judece cererea dedusă judecăţii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zalău, prin încheierea civilă nr. 1162/C din 08 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Ineu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. vilă, potrivit cu care instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, precum şi dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., arătând că, în raport de aceste dispoziţii legale, în materia încuviinţării executării silite, legea stabileşte competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acestora în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la data sesizării organului de executare.

Noţiunea de "domiciliu" în executarea silită vizează sensul rezultat din prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, potrivit căruia domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală, iar potrivit art. 90 C. civ. operează o prezumţie de domiciliu, reşedinţa fiind considerată domiciliu atunci când acesta nu este cunoscut, reprezentând locul unde persoana fizică îşi are locuinţa secundară, potrivit art. 88 C. civ.

În cauză, potrivit menţiunilor din procesul-verbal de interogare a bazei de date, la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită (07 iunie 2021 - f. x), debitoarea avea domiciliul în oraşul Pâncota, judeţul Arad şi şi ca atare, competenţa teritorială revine Judecătoriei Ineu.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menţionat, care prevede că în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea privind încuviinţarea executării silite formulate de petentul Biroul Executor Judecătoresc B. prin toate formele de executare silită admise de lege, urmare a cererii formulată de creditoarea A., împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 martie 2004, încheiat între D. S.A. şi debitoarea C., pentru recuperarea creanţei în sumă 6.507,05 RON, compusă din 3.935,85 RON debit principal şi 2.571,2 RON accesorii, calculate conform dispoziţiilor legale.

În cuprinsul cererii deduse judecăţii, petentul a arătat că debitoarea are domiciliul în oraş Pâncota, strada x, nr. 18, judeţul Arad, şi reşedinţa în municipiul Zalău, judeţul Sălaj,

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de cele două instanţe aflate în conflict la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, la data formulării cererii de executare silită 07 iunie 2021, debitoarea avea domiciliul activ în oraş Pâncota, strada x, nr. 18, judeţul Arad, şi reşedinţa în municipiul Zalău.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitoarea avea stabilită reşedinţa în municipiul Zalău, judeţul Sălaj, Înalta Curte reţine că Judecătoria Zalău este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.