Jurisdiction for execution objection assigned to court authorizing forced execution

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 18 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea Asocierea A. - B.- C., în contradictoriu cu intimata D. S.R.L, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite încuviinţate prin încheierea din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2020, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună lămurirea cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2973/16.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea apelului, solicitând totodată suspendarea executării silite, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin cererea modificatoare, depusă la dosarul cauzei la data de 21 ianuarie 2021, contestatoarea a arătat că înţelege să modifice obiectul acţiunii din contestaţia la titlu, întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., în contestaţie la executare propriu-zisă, formulată în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, solicitând instanţei ca în temeiul art. 632, art. 633 şi art. 634 C. proc. civ. să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la data de 14 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2020; anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc E. în dosarul de executare pentru care a solicitat încuviinţarea executării silite; întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la restituirea sumelor executate; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare.

Prin sentinţa civilă nr. 2203 din 15 martie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a respins excepţia necompetenţei sale materiale şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, această instanţă, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a constatat că prin cererea iniţială, contestatoarea a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării sentinţei civile nr. 2973/16.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, iar în atare situaţie, instanţa competentă material ar fi fost Tribunalul Bucureşti, iar nu Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, conform art. 714 alin. (3) C. proc. civ.

Însă, la data de 21 ianuarie 2021, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o precizare, prin care a arătat că înţelege să modifice obiectul cererii din contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., în contestaţie la executare propriu-zisă, întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (1) din acelaşi cod, menţinându-se motivarea în fapt a cererii.

S-a mai reţinut că, deşi în temeiul art. 123 C. proc. civ., cererile adiţionale se soluţionează de instanţa care era competentă potrivit cererii de învestire iniţiale, în cauză, modificarea care a operat poate fi considerată de esenţă, întrucât priveşte natura contestaţiei la executare, iar în aceste condiţii, dacă s-ar dispune declinarea contestaţiei la executare propriu-zise către instanţa iniţial competentă, tribunalul, în acord cu dispoziţia legală menţionată, s-ar permite contestatorului să ajungă la eludarea unor norme de competenţă materială fără justificare, ceea ce este inadmisibil.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. şi, având în vedere că la data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită, sediul debitoarei nu se afla în ţară, aceasta fiind o persoană juridică străină, instanţa a constatat că judecătoria competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul creditoarei care, la data respectivă se afla în localitatea Şelimbăr, judeţul Sibiu, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revenind astfel Judecătoriei Sibiu.

S-a mai reţinut că împrejurarea potrivit căreia o sucursală a debitoarei are, în prezent, sediul în Bucureşti, nu poate aduce schimbări în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., care fac referire în mod strict la sediul debitorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2705 din 23 iunie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de contestatoare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., arătând că prin încheierea pronunţată la data de 14 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2973 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2015.

Prin aceeaşi încheiere s-a reţinut că sediul debitoarei era, la data pronunţării şi, implicit, la data sesizării organului de executare, în Bucureşti, str. x, camera 2, şi procedând astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a devenit instanţă de executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., aceasta fiind instanţa care a soluţionat, prin încheierea din 04 martie 2021, şi cererea de suspendare provizorie a executării silite, care a format obiectul dosarului nr. x/2021

S-a mai reţinut că, în litigiul dedus judecăţii, contestatoarea este o asociere formată din trei persoane juridice diferite, respectiv societatea A., societatea B. şi C., iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu a luat în considerare că, la momentul declinării competenţei sale, sediul debitoarei era în sectorul 5 Bucureşti, astfel cum s-a constatat prin încheierea de încuviinţare a executării silite.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţele aflate în conflict au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la instanţa de executare la care fac trimitere dispoziţiile legale anterior evocate.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatoarea Asocierea A. - B.- C., în contradictoriu cu intimata D. S.R.L, prin care, în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 632, art. 633 şi art. 634 C. proc. civ., a solicitat anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 14 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020 cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2973 din 16 octombrie 2019 a Tribunalului Bucureşti; anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc E. în dosarul de executare; întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la restituirea sumelor executate; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare.

Incidentele intervenite în cursul executării silite reprezintă cereri pe care legiuitorul le-a dat spre competentă soluţionare instanţei de executare, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea 14 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2973 din 16 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost soluţionată prin încheierea 14 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine aceleiaşi instanţe, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executare silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul contestaţiei la titlu, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În acelaşi sens, este şi decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii care deşi la momentul pronunţării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, potrivit căreia instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.