Negative jurisdictional conflict: exclusive territorial competence for execution challenges against judges under optional appellate circuit choice

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secţia civilă, la data de 02 decembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a chemat în judecată pe intimata A., solicitând suspendarea executării silite în dosar executional nr. x/2020 a Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei, popririi şi a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul de executare, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 542 din 04 februarie 2021, Judecătoria Arad, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că în temeiul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. şi având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiţiei are sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4486 din 20 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 715 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, arătând că potrivit art. 112 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, care constituie norma de competenţă teritorială în ipoteza pluralităţii de părţi, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar alegerea dintre instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

În cauză, executarea silită, obiect al prezentei contestaţii la executare, a fost demarată la cererea intimatei creditoare A., judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2020, care a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva tuturor debitorilor, Judecătoria Oradea fiind instanţa care a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 977 din 20 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Instanţa a mai apreciat că, prin sesizarea mai întâi a Judecătoriei Oradea cu cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc şi-a manifestat opţiunea în sensul alegerii instanţei de executarea de la sediul debitorilor Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, reţinând totodată şi normele speciale ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care prevalează asupra normelor generale de competenţă în materie.

Având în vedere calitatea intimatei de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, s-a reţinut că, în speţă, contestatorul Ministerul Justiţiei a sesizat Judecătoria Arad pentru soluţionarea contestaţiei la executare, iar ceilalţi debitori obligaţi prin titlul executoriu au formulat contestaţii la executare ce au fost înregistrate tot pe rolul Judecătoriei Arad.

Conchizând, în raport de particularitatea situaţiei de fapt, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan şi unitar împotriva tuturor debitorilor obligaţi prin titlul executoriu, iar contestaţiile formulate de doi dintre debitori au fost anterior înregistrate şi conexate pe rolul Judecătoriei Arad, ţinând seama şi de principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei prin care a solicitat suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2020 a Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei, popririi şi a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul de executare, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Prin demersul judiciar iniţiat, petentul contestatorul Ministerul Justiţiei a învestit Judecătoria Arad cu o cerere de contestaţie la executare, formulate în cadrul dosarului de executare nr. 348/2020 a Biroului Executorului Judecătoresc B., în contradictoriu cu intimata A..

Astfel, contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei este de competenţa materială a judecătoriei, în raport de dispoziţia art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial este supusă normelor de drept prevăzute de acelaşi text legal care consacră regula potrivit căreia aceasta aparţine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită.

Textul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială alternativă (facultativă) în situaţia cererii introduse împotriva unui pârât care are calitatea de judecător, cum este cazul în speţă.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, de principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă doreşte să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

În cauza dedusă judecăţii, contestatorul Ministerul Justiţiei a înţeles să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Arad, instanţă competentă material şi teritorial să soluţineze contestaţia la executare, aflată în circumscripţia teritorială a curţii de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa competentă potrivit dreptului comun, respectiv Judecătoria Oradea; astfel, petentul s-a prevalat de beneficiul conferit de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

În aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., petentul avea posibilitatea sesizării oricăreia dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Oradea. Astfel, prin depunerea acesteia la Judecătoria Arad, în aplicarea prevederilor art. 116 din C. proc. civ., a fixat în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.