Territorial competence for objections to enforcement lies with the court that authorized commencement, not the debtor's location

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 02 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie împotriva tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în cadrul dosarului de executare nr. 486/2020 şi a executării silite înseşi, solicitând instanţei: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate în dosarul execuţional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare şi, pe cale de consecinţă, anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul menţionat anterior, precum şi a executării silite înseşi; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 20 august 2020 au fost înregistrate la sediul său actele de executare silită emise la data de 13 august 2020 în dosarul execuţional nr. x/2020 la cererea creditorului A., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 49 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia civilă nr. 682/R din 15 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, şi sentinţa civilă nr. 1993/30 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013, definitivă, precum şi pentru cheltuielile de executare evidenţiate în încheierea din data de 13.08.2020 de stabilire a debitului şi a cheltuielilor de executare.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 712 şi art. 723 alin. (1), art. 724 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3006 din 06 aprilie 2021, Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, această instanţă a reţinut că prin încheierea civilă nr. 2863 din 23 iulie 2020, Judecătoria Oradea, secţia civilă a dispus continuarea executării silite faţă de debitorii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, demarată în dosarul execuţional nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., încuviinţată prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, iar în considerentele acestei încheieri s-a reţinut că prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea formulată de creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

În continuare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., arătând că în absenţa unui text de lege special care să reglementeze determinarea instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, este aplicabilă, prin analogie, dispoziţia art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., text legal care reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi, şi art. 116 C. proc. civ.

Or, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Oradea, executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, astfel că în cauza dedusă judecăţii instanţa de executare este Judecătoria Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3870/2021 din 20 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cererii şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că prin dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite şi a contestaţiei la executare în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, acesta fiind singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionarea a contestaţiei la executare şi a suspendării executării silite.

Instanţa a mai apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la "instanţa care a încuviinţat iniţial executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului", iar din dispoziţiile legale nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă "şi-a câştigat competenţa" de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite.

În consecinţă, constatând că în speţă contestatorul-debitor este Ministerul Finanţelor Publice, care are sediul în Bucureşti, Bd. x, în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, instanţa a reţinut că, în mod corect, contestatorul a introdus cererea la Judecătoria Sector 5 Bucureşti, această instanţă fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, soluţie în acord şi cu jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinută prin decizia nr. 1443/2020.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru argumentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţele aflate în conflict au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite cu privire la instanţa de executare la care fac trimitere dispoziţiile legale anterior evocate.

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., prin care a solicitat instanţei: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuţional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul menţionat anterior, precum şi a executării silite înseşi; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Incidentele intervenite în cursul executării silite, cum este contestaţia la executare sau cererea de suspendare a executare silite, reprezintă cereri pe care legiuitorul le-a dat spre competentă soluţionare instanţei de executare, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, având ca obiect cererea formulată de creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor. Aceeaşi instanţă a fost şi cea care s-a pronunţat cu privire la continuarea executării silite faţă de debitorii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, demarată în dosarul execuţional nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., prin încheierea civilă nr. 2863 din 23 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (aflate la filele x ale dosarului nr. x/2020 ale Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti).

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare şi de continuare a executării silite au fost soluţionate prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, respectiv prin încheierea 2863 din 23 iulie 2020, de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a prezentei cauze se va stabili în favoarea acestei instanţe, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executare silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul contestaţiei la titlu, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

În acelaşi sens, este şi decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii care deşi la momentul pronunţării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, potrivit căreia instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.