Exclusive territorial jurisdiction for creditor claims against heirs in succession proceedings based on deceased's last domicile

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, sub nr. x/2020, la data de 04 iunie 2020, disjunsă din dosarul cu nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G. se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 şi cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligaţia de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moştenitorii acesteia fiind pârâţii şi, în consecinţă, să se dispună predarea succesiunii către aceştia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moştenire legală; să se constate că în masa succesorală după defuncta H., identică cu Sarai H.

Minerva, se include cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, moştenitoarea acesteia fiind reclamanta şi pârâtul F., în calitate de nepoţi de frate în cote egale de câte 1/2-a parte din întreg fiecare, asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorală şi pârâţii 1-4 inclusiv, în cote egale de câte 1/4-a parte din întreg fiecare, asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorală şi în consecinţă, să se dispună predarea succesiunii către succesori, cu titlu de drept moştenire legală; să fie obligaţi pârâţii, în solidar, să îndeplinească formalităţile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 17/2014 şi să îi predea acte apte pentru încheierea unui contract autentic de vânzare cumpărare cu privire la suprafaţa de 8 ha teren, din care suprafaţa de 6 ha teren din titlul de proprietate nr. x/1995 şi suprafaţa de 2 ha teren din titlul de proprietate nr. x/1995, în caz contrar să fie pronunţată o hotărâre care să ţină loc de act apt pentru îndeplinirea acestor formalităţi de către reclamantă şi prin care să fie împuternicită să îndeplinesc aceste formalităţi, inclusiv formalităţile de întabulare a acestui imobil; să se dispună validarea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat între reclamantă şi G., identică cu G.

şi în consecinţă, să fie obligaţi pârâţii 1-4 inclusiv, în calitate de succesori legali ai defunctei G., să îi predea acte apte pentru intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 8 ha teren din acela înscris în cele două titluri de proprietate descrise mai sus, în caz contrar, să se pronunţe o hotărâre care să tină loc de contract autentic de vânzare cumpărare cu privire la suprafaţa de 8 ha teren, din care suprafaţa de 6 ha teren din titlul de proprietate nr. x/1995 şi suprafaţa de 2 ha teren din titlul de proprietate nr. x/1995, act apt pentru intabularea acestor suprafeţe de teren pe numele reclamantei, fără nici o altă formalitate din partea pârâţilor; să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la terenurile descrise mai sus, prin formarea a două loturi, lotul nr. x - format din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 tarlaua x, parcelele 14/1 şi 14 respectiv cota de 0,66/2, 34-a parte din imobilul situat în tarlaua x, parcela x, în suprafaţă totală de 8 ha care urmează a-i fi atribuit în întregime în proprietate reclamantei, ca bunuri proprii, cu titlu de drept cumpărare şi respectiv partaj, lotul nr. II - format din cota de 2/2,66-a parte din imobilul înscris in tarlaua x, parcela x, care urmează a fi atribiut în proprietate lui J.

şi lotul nr. III- compus din terenurile situate în tarlaua x, parcela x, tarlaua x, parcela x, tarlaua x, parcela x, din cele două titluri de proprietate care urmează a fi atribuite şi a rămâne în proprietate moştenitorilor lui G., pârâţii 1-4 inclusiv.

Judecătoria Turda, în dosarul nr. x/2020, la termenul din data de 11 noiembrie 2020, a dispus disjungerea cererii de la punctul 1 din acţiunea introductivă de instanţă, acesta fiind înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul aceleiaşi instanţe, la aceeşi dată la care a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive.

Prin sentinţa civilă nr. 2028/2020 din 17 noiembrie 2020, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, această instanţă a reţinut că obiectul cauzei disjunse vizează exclusiv dezbaterea succesiunii după defuncta G., decedată în data de 25 februarie 2007, cu ultimul domiciliu în localitatea Sibiu, judeţul Sibiu, astfel că, în soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială, sunt incidente prevederile art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, cererile în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urma domiciliu al defunctului, iar, în materie de moştenire, competenţa se determină în funcţie de ultimul domiciliu al defunctului, fără a prezenta importanţă dacă în masa succesorală intră bunuri imobile situate în circumscripţia altei instanţe judecătoreşti.

S-a mai reţinut că, în speţă, din certificatul de deces al numitei G., depus în probaţiune la dosar, rezultă că aceasta a avut ultimul domiciliu în localitatea Sibiu, aspect care, în raport cu dispoziţiile legale anterior amintite, atrage competenţa exclusivă a Judecatoriei Sibiu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2306/2021 din 31 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat compeyenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că cererea disjunsă nu are ca obiect succesiune, deoarece nu se cere şi nu se urmăreşte stabilirea masei succesorale şi nici a succesibililor, elemente de esenţa unei acţiuni de succesiune, întrucât succesiunea a fost deja dezbătută, motiv pentru care cererea disjunsă are caracterul unei apărări de fond, menită să justifice calitatea procesuală a pârâţilor, ca moştenitori ai defunctei în privinţa drepturilor asupra imobilelor ce fac obiectul capătului de cerere principal, şi anume cererea de emitere a hotărârii care să ţină loc de act autentic.

În aceste condiţii, s-a apreciat că, potrivit art. 124 C. proc. civ., instanţa iniţial învestită, este cea competentă să se pronunţe şi asupra unor astfel de apărări.

S-a mai arătat că dacă cererea de la punctul 1 din acţiune ar fi calificată drept un capăt de cerere distinct iar nu o apărare de fond, aceasta nu ar putea fi considerată un capăt principal de cerere, deoarece scopul acesteia este acela de a justifica temeinicia capătului principal de cerere, emiterea hotărârii care să ţină loc de act autentic, astfel că, nefiind capăt principal, cererea disjunsă este de competenţa instanţei iniţial învestite, prin prorogare de competenţă, conform art. 123 C. proc. civ.

Totodată, s-a reţinut că, în cauză, este vorba despre două succesiuni, cele ale defunctelor G. şi H., în privinţa acesteia din urmă locul deschiderii succesiunii fiind în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Turda, motiv pentru care operează o competenţă alternativă, potrivit art. 118 alin. (2) C. proc. civ., între care reclamanta are libertatea de a alege, potrivit art. 116 din acelaşi cod, iar odată ce reclamanta a ales Judecătoria Turda, această instanţă rămâne competentă să judece, prin prorogare de competenţă, şi asupra cererilor care ar fi atras competenţa alternativă a altei instanţe.

Conchizând, această instanţă a mai subliniat că, chiar dacă cererea disjunsă ar fi considerată un capăt principal de cerere, ceea ce nu este, pentru că prin acesta reclamanta nu urmăreşte stabilirea nici unui drept sau ocrotirea unui interes, ci doar urmăreşte să "pregătească" admiterea capătului principal de cerere, ar fi aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., cele două capete de cerere având între ele o evidentă şi strânsă legătură.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de sesizare a instanţei, astfel cum a fost disjunsă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G., se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 şi cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligaţia de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moştenitorii acesteia fiind pârâţii 1-4 inclusiv şi în consecinţă, să se dispună predarea succesiunii către aceştia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moştenire legală.

Conform doctrinei, acţiunile succesorale desemnează în mod generic întregul set de acţiuni în justiţie reglementate de lege pentru a fi utilizate în raporturile dintre moştenitori şi dintre aceştia şi terţi, în vederea punerii în valoare a unor drepturi succesorale ori a unor drepturi ce au o anumită legătură cu o moştenire sau cu calitatea de moştenitori a unor persoane.

Fac parte din categoria acţiunilor succesorale acţiunea în petiţie de ereditate; acţiunea de partaj succesoral; acţiunea în reducţiune succesorală; acţiunea de raport succesoral; acţiunea împotriva măsurilor de conservare a patrimoniului succesoral luate în cursul procedurii succesorale notariale; acţiunea în anulare, inclusiv acţiunea creditorilor moştenirii care invocă drepturi din contracte încheiate cu defunctul privind constatarea apartenenţei unor bunuri la masa succesorală, cum este cazul în speţă, unde reclamanta, în calitate de promitentă cumpărătoare a solicitat instanţei să constate că în masa sucecsorală de pe urma defunctei G., în calitate de promitentă vânzătoare, se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 şi cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995.

Aşadar, Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl constituie acţiunea reclamantei A. care, în calitate de creditoare a defunctei G., în contradictoriu cu moşteniorii acesteia, pârâţii din prezenta cauză, a solicitat instanţei să se constate că terenul care a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare încheiate între aceasta şi defunctă la data de 13 iulie 1996, respectiv imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 şi cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, sunt incluse în masa succesorală.

În drept, potrivit art. 118 C. proc. civ.:"(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

Cererile subsumate art. 118 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. se referă şi la ipoteza acţiunilor iniţiate de creditorii personali ai defunctului în vederea valorificării unor drepturi ce emană din contracte încheiate cu acesta, cum este cazul în speţă.

Din înscrisurile depuse în dovedirea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că defuncta G., decedată în data de 25 februarie 2007, a avut ultimul domiciliu în localitatea Sibiu, judeţul Sibiu (dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Turda.

În aplicarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., precum şi faţă de împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctei G. a fost in judeţul Sibiu, în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze litigiul pendinte.

În legătură cu reţinerile Judecătoriei Sibiu privitoare la incidenţa în cauză a prevederilor art. 116 şi art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., şi care, în opinia acesteia ar atrage o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţelor în circumscripţia cărora au avut ultimul domiciliu oricare dintre defuncţi, ca urmare a faptului că, în opinia acesteia, în cauză, ar fi vorba despre deschiderea în mod succesiv a două moşteniri, respectiv a defunctelor G. şi H., Înalta Curte constată că este real că legiuitorul a reglementat ipoteza alegerii de către reclamant a instanţei competente teritorial în ipoteza deschiderii în mod succesiv a unor moşteniri, cu condiţia însă ca între cereri să existe o legătură care să justifice prorogarea legală de competenţă.

Or, în cauza de faţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu ignoră măsura dispusă de Judecătoria Turda în dosarul nr. x/2020 prin încheierea din data de 17 noiembrie 2020, care îi este opozabilă, şi prin care a fost disjuns capătul de cerere prin care reclamanta A. a solicitat să se constate că în masa succesorală după defuncta G. se includ imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995 şi cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, toate acestea fiind grevate de obligaţia de a i se preda acte apte pentru intabularea acestora pe numele reclamantei, moştenitorii acesteia fiind pârâţii şi în consecinţă, să se dispună predarea succesiunii către aceştia, în cote egale de câte 1/4- parte din întreg fiecare, cu titlu de drept moştenire legală, de celelalte capete de cerere printre care şi cel care vizează constatarea că în masa succesorală după defuncta H., identică cu Sarai H. Minerva, se include cota de 1/3-a parte din imobilele înscrise în Titlul de proprietate nr. x/1995, moştenitoarea acesteia fiind reclamanta şi pârâtul F., în calitate de nepoţi de frate în cote egale de câte 1/2-a parte din întreg fiecare, asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorală şi pârâţii 1-4 inclusiv, în cote egale de câte 1/4-a parte din întreg fiecare, asupra cotei de 1/2-a parte din masa succesorală şi în consecinţă, să se dispună predarea succesiunii către succesori, cu titlu de drept moştenire legală.

Prin urmare, cum în prezenta cauză, instanţa a rămas legal învestită cu capătul de cerere privind constatarea componenţei masei succesorale de pe urma defunctei G., cu ultimul domiciliu în judeţul Sibiu, reiese că revine Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 29 septembrie 2021.