Extraordinary appeal filed by unauthorized representative after expiration of statutory deadline

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin decizia nr. 1038 din 4 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B., prin lichidator judiciar C., împotriva deciziei nr. 728/A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare pârâta B., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04 iunie 2021, sub nr. x/2021.

3. Apărările formulate în cauză.

La data de 22 septembrie 2021, intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii, iar în măsura în care se va trece peste această excepţie, a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al asociaţiei; în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

La termenul din data de 29 septembrie 2021, Înalta Curte, a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii contestaţiei în anulare.

Analizând excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată prin întâmpinare de intimatul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ".

Din interpretarea literală şi gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părţii, termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de faţă, se constată că potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, decizia civilă nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată pârâtei B. la data de 11 decembrie 2020, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei în anulare.

Conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;"

În aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestaţiei în anulare s-a împlinit la data de 28 decembrie 2020.

Or, contestatoarea a promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 04 iunie 2021 (aşa cum rezultă din ştampila aplicată pe cerere odată cu înregistrarea acesteia la instanţă - dosarul nr. x/2021 al ÎCCJ).

Aşadar, în speţă, contestaţia în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi nu dă posibilitatea părţilor să opteze în a formula contestaţia în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situaţia în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate, contrar celor susţinute de către contestatoare.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Pe de altă parte, examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului D. invocată, prin întâmpinare, de intimatul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ca excepţie de procedură absolută, iniţial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părţii.

Conform dispoziţilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. "Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În cauza de faţă, se constată că cererea de contestaţie în anulare a fost formulată prin mandatar D., fără ca la dosar să fie depusă dovada mandatului din partea contestatoarei pentru exercitarea prezentei căi de atac.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepţia calităţii de reprezentant al numitului D..

La data de 27 septembrie 2021, în probarea calităţii de mandatar, contestatoarea a depus hotărârea nr. 2 din 15 noiembrie 2016, emisă de consiliul director, prin care numitul D., în calitate de preşedinte al Consiliului Director şi membru al B., a fost ales să reprezinte interesele asociaţiei şi a membrilor săi în vederea finalizării operaţiunilor de lichidare a societăţii.

În argumentarea calităţii de mandatar al numitului D., contestatoarea a învederat că faţă de împrejurarea că, ulterior momentului dizolvării societăţii, care a intervenit în anul 2015 şi până în prezent, au fost desemnaţi, în mod succesiv, mai mulţi lichidatori judiciari, care nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le reveneau, şi în lipsa unor norme legale care să reglementeze posbilitatea tragerii la răspundere a lichidatorilor judiciari pentru neîndeplinirea sarcinile ce le revin, D., în calitate de fost preşedinte al B., a fost cel care a preluat atribuţiile lichidatorilor judiciari, inclusiv aceea de reprezentare a contestatoarei în raporturile cu terţii, aspect de altfel, "agreat de către instanţele de judecată cu ocazia litigiilor derulate de-a lungul timpului, chiar în lipsa unui mandat de reprezentare."

Or, faptul că lichidatorii judiciari desemnaţi să reprezinte interesele contestatoarei nu şi-au exercitat atribuţiile ce le reveneau potrivit legii, aşa cum se susţine, în opinia Înaltei Curţi nu poate reprezenta o împrejurare care să justifice recunoaşterea calitaţii de mandatar al numitului D. în prezenta cauză, cu nesocotirea normelor care reglementează reprezentarea părţilor în procesul civil, în absenţa oricărei dovezi privind existenţa unui mandat acordat de contestatoare acestuia pentru exercitarea prezentei contestaţii în anulare, ca de altfel, nici pretinsa inexistenţă a unor norme legale care să permită constrângerea lichidatorilor judiciari pentru exercitarea prerogativelor ce le revin.

Aceasta întrucât potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. " Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei".

Astfel că, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existenţa unui mandat de reprezentare juridică din partea contestatoarei pentru D. în vederea formulării prezentei căi extraordinare de atac, cum nici faptul că "instanţele de judecată au agreat această reprezentare pentru a debloca o situaţie de care B. nu se făcea vinovată" nu poate constitui un argument apt a acoperi lipsa dovezii calităţiii de mandatar al numitului D..

În ceea ce priveşte hotărârea nr. 2 din 15 noiembrie 2016, emisă de consiliul director, prin care numitul D., în calitate de preşedinte al Consiliului Director şi membru al B. a fost ales să reprezinte interesele asociaţiei şi a membrilor săi în vederea finalizării operaţiunilor de lichidare a societăţii, Înalta Curte constată că prin această hotărâre numitului D. nu a fost mandatat de către contestatoare să reprezinte interesele acesteia în instanţă, iar pe de altă parte, prezentul demers judiciar nu vizează finalizarea demersurilor de lichidare a societăţii, care au fost încheiate încă din anul 2015.

Totodată, contrar celor susţinute de către contestatoare, Înalta Curte constată că recursul soluţionat prin decizia care face obiectul prezentei căi de atac, a fost exercitat de B., prin lichidator judiciar C..

În consecinţă, Înalta Curte reţine că cererea de contestaţie în anulare formulată în numele contestatoarei împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, aşadar, de o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de a formula contestaţie în anulare în numele altei persoane.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2021.