Competence for complaint against executor’s refusal: Unity of the enforcement court overrides guarantor’s domicile

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub numărul x/2020 la data de 25.08.2020, petenta A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc din încheierea din 10.08.2020, prin care a solicitat a se dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire şi împotriva debitorului C., cu domiciliul în jud. Bacău, în cadrul dosarului de executare x/2020

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2172 din 4 martie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă învestită a reţinut incidenţa art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, raportat la art. 648 alin. (1) din C. proc. civ., care priveşte urmărirea bunurilor terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului.

A mai reţinut că terţii garanţi trebuie priviti ca debitori ai procedurii iniţiate de creditor, în funcţie de care, fiind obligatoriu să fie stabilită instanţa de executare, doar în condiţiile în care nu s-a cerut declanşarea executării silite şi împotriva debitorului principal, pentru a discuta despre o coparticipare pasivă, conform art. 59 din C. proc. civ., pentru a fi incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.. În cauza de faţă, din moment ce s-a cerut declanşarea executării silite în mod concomitent atât împotriva debitorului principal, cât şi împotriva terţului garant, instanţa de executare este instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului principal, în aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare şi prin extinderea aplicării în domeniul executării silite a prevederilor art. 112 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 2590 din 20 mai 2021, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că prin încheierea din 14.08.2020 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea formulată de B.E.J. B. depusă la data de 12.08.2020 şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu cu privire la creditoare şi debitorul garant, reţinând deja că este instanţă de executare a titlului executoriu.

A mai reţinut că, în acelaşi timp, creditoarea care are calitatea de reclamantă în executarea silită a optat pentru depunerea cererii de executare la un executor judecătoresc din Bucureşti, în acord cu prevederile art. 652 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi a subliniat în cererea de executare silită natura obligaţiei ce face obiectul contractului de împrumut, ca fiind una solidară şi indivizibilă, având în vedere şi principiul unicităţii instanţei de executare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 punctul 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul rău competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită a fost generat de interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o instanţei de executare stabilită în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, privind petenta A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., îl reprezintă plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, din încheierea din 10.08.2020, cu privire la solicitarea de a se dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire şi împotriva debitorului C., cu domiciliul în jud. Bacău, în cadrul dosarului de executare x/2020

Prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 arată că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe", aşadar plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc este în competenţa de soluţionare a instanţei de executare.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 14.08.2020 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea formulată de B.E.J. B. depusă la data de 12.08.2020 şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu contractul de împrumut nr. x/25.08.2017 în dosarul nr. x/2020 cu privire la creditoarea A. S.A. şi debitorul garant D..

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 14 august 2020 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.