Military Service Compensation: Denial of Benefits Based on Unit Hierarchy Versus Continuity of Labor Performance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House as unfounded, thereby upholding the appellate decision that annulled the administrative act refusing benefits and ordered the pension authority to recognize the claimant as a beneficiary for the full periods of military service (August 1950–February 1951 and April 1952–September 1954). The dispute centered on whether the claimant was entitled to compensatory rights under Law No. 309/2002 for the entire duration of his military service, with the administrative authority arguing that a portion of the service (April 1952–September 1954) should be excluded because the specific military unit did not fall under the General Directorate of Labor Service according to official nomenclatures and notes. The Court rejected this formalistic restriction, holding that since the claimant performed labor throughout the entire term in organized work detachments, denying benefits based solely on the hierarchical subordination of the units would create an inadmissible unequal situation for identical performance, thus applying the legal provisions of Law No. 309/2002 and Article 312(1), second sentence of the Code of Civil Procedure to sustain the first-instance finding of fact.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Military Service Compensation: Denial of Benefits Based on Unit Hierarchy Versus Continuity of Labor Performance: Apreciind că prima instanță a stabilit corect starea de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 octombrie 2003, reclamantul M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 2142 din 1 august 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a susținut că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pârâta respingându-i nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 21 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioadele august 1950 - februarie 1951 și aprilie 1952 - septembrie 1954.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu mențiunile din livretul militar, certificatul CR 3902 din 23 septembrie 2002, al Centrului Militar Județean Arad și adeverința nr. 3459 din 19 decembrie 2003, emisă de Centrul Militar Județean Arad, precum și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad.
Recurenta a susținut că actul administrativ anulat de către prima instanță, este temeinic și legal, întrucât în perioada aprilie 1952 - septembrie 1954, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar la U.M. 03953, unitate care, potrivit Nomenclatorului pus la dispoziție de către Arhivele Statului și a Notei nr. 2784/2003 a C.N.P.A.S., nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și, în consecință, la stabilirea indemnizației s-a avut în vedere doar perioada 15 august 1950 - 15 februarie 1951.
Recursul este nefondat.
Din actele prezentate de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar, în calitate de constructor, în Detașamentul Sibiu (august 1950 - februarie 1951) și în Detașamentul de muncă U.M. 03953 (aprilie 1952 - septembrie 1954), fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura restrângerii perioadei pentru care se acordă drepturile solicitate.
În acest caz, s-ar ajunge la o situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanei care a efectuat întreg stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale care țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare în care a acționat, ar beneficia de un tratament diferit pentru aceeași prestație, ceea ce este inadmisibil.
Apreciind că prima instanță a stabilit corect starea de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 21 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.