Pension appeal rejected: annulment upheld for full military labor credit under Law 309/2002 despite unit not on Nomenclature list
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed the pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s ruling in favor of the claimant. The final operative outcome is that the challenged administrative decision was annulled and the pension authority remains obligated to recognize the claimant as a beneficiary under art. 1 of Law No. 309/2002 for military labor service rendered from 24 July 1955 to 20 August 1957, including the period at a military unit that was not on the official Nomenclature list. The dispute arose when the pension authority partially denied compensation rights under Law No. 309/2002, restricting the recognized period to 24 July–17 August 1955, on the ground that the claimant’s subsequent service unit (U.M. 03655 Vatra Dornei) was not subordinated to the General Directorate of the Labor Service. Decisive legal basis: under art. 1 of Law No. 309/2002 and following art. 312 para. 1 second sentence of the Civil Procedure Code, compensation cannot be restricted for formal reasons of hierarchical subordination where the whole military labor service was performed under identical conditions; limiting the benefit would create an inequitable, inadmissible differential treatment for the same work.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, Art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Pension appeal rejected: annulment upheld for full military labor credit under Law 309/2002 despite unit not on Nomenclature list: The final operative outcome is that the challenged administrative decision was annulled and the pension authority remains obligated to recognize the claimant as a beneficiary under art. 1 of Law No. 309/2002 for military labor service rendered from 24 July 1955 to 20 August 1957, including the period at a military unit that was not on the official Nomenclature list. The dispute arose when the pension authority partially denied compensation rights under Law No. 309/2002, restricting the recognized period to 24 July–17 August 1955, on the ground that the claimant’s subsequent service unit (U.M. 03655 Vatra Dornei) was not subordinated to the General Directorate of the Labor Service. Decisive legal basis: under art. 1 of Law No. 309/2002 and following art. 312 para. 1 second sentence of the Civil Procedure Code, compensation cannot be restricted for formal reasons of hierarchical subordination where the whole military labor service was performed under identical conditions; limiting the benefit would create an inequitable, inadmissible differential treatment for the same work.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 august 2003, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 1627 din 2 iunie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a susținut că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pârâta respingându-i nelegal, cererea de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de lege.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 19 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 iulie 1955 - 20 august 1957.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu mențiunile din livretul militar, certificatul CR 1237 din 22 august 2002, al Centrului Militar Județean Arad și adeverința nr. 3459 din 19 decembrie 2003, emisă de Centrul Militar Județean Arad, precum și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad.
Recurenta a susținut că actul administrativ anulat de către prima instanță, este temeinic și legal, întrucât în perioada 18 august 1955 - 20 august 1957, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar la U.M. 03655 Vatra Dornei, unitate care, potrivit Nomenclatorului pus la dispoziție de către Arhivele Statului și a Notei nr. 2784/2003 a C.N.P.A.S., nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și, în consecință, la stabilirea indemnizației s-a avut în vedere, doar perioada 24 iulie 1955 - 17 august 1955.
Recursul este nefondat.
Din actele prezentate de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar, în calitate de constructor, în Detașamentul de muncă Bacău (24 iulie 1955 - 17 august 1955) și în Detașamentul de muncă U.M. 03655 Vatra Dornei (17 august 1955 - 20 august 1957), fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura restrângerii perioadei pentru care se acordă drepturile solicitate.
În acest caz, s-ar ajunge la o situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanei care a efectuat întreg stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, care țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităților militare în care a acționat, ar beneficia de un tratament diferit pentru aceeași prestație, ceea ce este inadmisibil.
Apreciind că prima instanță a stabilit corect starea de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 19 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.