Negative conflict of jurisdiction in forced execution: exclusive territorial competence of the execution court based on debtor's domicile at seizure

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 17.11.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B.. a solicitat să se constate perimată executarea silită în dosarul de executarea nr. 550/MI/2015 şi anularea executării silite în întregul ei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 706, 712 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 443 din 06 aprilie 2021, Judecătoria Făurei a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1), raportate la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, respectiv la judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a reţinut incidente dispoziţiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite şi, având în vedere că încuviinţarea titlului executoriu a fost înfăptuită de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a considerat că aceasta este instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8083 din 08 iulie 2021 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Făurei, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea acestei soluţii procesuale, a reţinut că instanţă de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 650 din C. proc. civ.

A constatat că din actele dosarului rezultă că la data sesizării organului de executare - 06.04.2015- domiciliul debitorului se afla în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Făurei şi, pe cale de consecinţă, a apreciat că prima instanţă învestită este competentă teritorial să soluţioneze prezenta contestaţie la executare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Făurei, pentru considerentele ce succed:

Se constată că prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanţe, Judecătoria Făurei şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti au interpretat sintagma "instanţa de executare".

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, la data formulării cererii de executare silită în dosarul execuţional nr. x/2015, domiciliul debitorului A. era în judeţul Brăila, localitate ce se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Făurei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Făurei, ca instanţă de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.