Territorial competence for heir status and succession division disputes: exclusive jurisdiction of the deceased's last domicile under Article 118 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 13 august 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. Ovidiu şi D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că alături de pârâtul B. Ovidiu are calitatea de moştenitor acceptant cu privire la succesiunea defunctului B. şi că pârâtul D. este străin de moştenire ca urmare a lipsei acceptării tacite sau exprese a acesteia şi să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la succesiunea defunctului B. decedat la data de 10 mai 2016.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 10448 din 23 noiembrie 2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, situaţie confirmată de sentinţa civilă nr. 2531 prin care acţiunea de partaj judiciar formulată de B. a fost pronunţată de Judecătoria Roman la data de 08 octombrie 2019.

Astfel învestită, Judecătoria Roman, prin sentinţa civilă nr. 1689 din 8 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Judecătoria Roman a reţinut că acţiunea introductivă de instanţă vizează stabilirea calităţii de moştenitori şi partajarea bunurilor rămase la decesul defunctului B., decedat la data de 10 mai 2016, cu ultimul domiciliu în mun. Iaşi, în cauză fiind astfel incidente dispoziţiile art. 118 C. proc. civ.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Iaşi, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi".

În cauză, demersul judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează stabilirea calităţii de moştenitori şi partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului B., decedat la data de 10 mai 2016.

Aşadar, potrivit art. 118 C. proc. civ., ceea ce interesează la stabilirea instanţei competente teritorial să judece cauza este ultimul domiciliu al defunctului.

Din actele dosarului, respectiv certificatul de deces seria x nr. x eliberat la data de 11 mai 2016 de Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor Iaşi şi din datele înregistrate în baza de date privind evidenţa persoanelor administată de DEPABD a rezultat că ultimul domiciliu al defunctului B. a fost în mun. Iaşi, str. x.

Prin urmare, constatând că defunctul B. a avut ultimul domiciliu în mun. Iaşi, str. x, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.