Negative jurisdictional conflict resolved: placement case assigned to Dâmbovița Tribunal as child’s residence forum.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 25 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, A., Vrînceanu C., Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa şi preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă cu plasamentul pentru copilul D., la familia A. şi C..

Prin sentinţa civilă nr. 593 din 04 martie 2021, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, acestă instanţă a reţinut că minorul D. se află în prezent în plasament în regim de urgenţă dispus prin Dispoziţia nr. x/22.12.2020 a directorului general al D.G.A.S.P.C. Constanţa la familia A. şi Vrânceanu C., ambii cu domiciliul în judeţul Dâmboviţa.

Raportat la situaţia de fapt constatata, Tribunalul Dâmboviţa a concluzionat în temeiul art. 63 din Legea nr. 272/2004, că domiciliul copilului D. este situat in prezent în circumscripţia Tribunalului Constanţa, ceea ce atrage competenţa teritorială a acestei instanţe, în conformitate cu prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.

Astfel învestit Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2680 din 1 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Tribunalul Constanţa a reţinut că domiciliul copilului D., a cărui măsură de protecţie este disputată în cauză, a fost stabilit la familia A. şi C., în comuna Crevedia, satul Samurcaşi, strada x, nr. 352. judeţul Dâmboviţa, prin dispoziţia nr. x/22.12.2020 a Directorului General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa.

Deoarece domiciliul copilului a fost stabilit în comuna Crevedia, satul Samurcaşi, strada x, nr. 352. judeţul Dâmboviţa, la familia A. şi C., în mod evident, competenţa teritorială de a statua în fond cu privire la măsura de protecţie specială a plasamentului cerută pentru minorul D., aparţine Tribunalul Dâmboviţa.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Bistriţa, pentru considerentele ce succed:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, A., Vrînceanu C., Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa şi preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă cu plasamentul pentru copilul D., la familia A. şi C..

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de stabilirea diferită a domiciliului minorului D., de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

În cauză, potrivit Dispoziţiei nr. x din 22 decembrie 2020 a Directorului General al DGASPC Constanţa s-a instituit plasamentul în regim de urgenţă pentru copilul D. la familia A. şi C., domiciliaţi în comuna Crevedia, sat Samurcaşi, str. x, Jud. Constanţa.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. C296 din 23 decembrie 2020 a fost îndreptată eroarea materială strecurată la art. 1 şi 4 din Dispoziţia nr. x din 22 decembrie 2020 a Directorului General al DGASPC Constanţa, în sensul că s-a trecut judeţul Dâmboviţa în loc de jud. Constanţa, cum din eroare se trecuse.

Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, soluţionarea cererilor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială prevăzute de această lege sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului. În conformitate cu prevederilea art. 63 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Conform dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează în sensul că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate"; (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane; (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că, noţiunea de "domiciliu" la care face trimitere art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt minorul cu privire la care se iau măsuri de protecţie specială, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de la domiciliul minorului în soluţionarea cererilor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii de "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale, în ipoteza prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că la data cererii introductive de instanţă domiciliul minorului era în comuna Crevedia, sat Samurcaşi, str. x, Jud. Dâmboviţa, aşa cum rezultă din Dispoziţiei nr. x din 22 decembrie 2020 a Directorului General al DGASPC Constanţa, astfel cum a fost îndreptată, prin care s-a instituit plasamentul minorului în regim de urgenţă.

În raport de situaţia de fapt reţinută, în aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Tribunalul Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.