Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Sector 5 Bucharest Court Competent in Tort Claim

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 22.09.2020, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 156.000 1ei cu titlu de daune, suma reprezentând fonduri băneşti acordate pârâtului spre administrare; la plata de daune moratorii în cuantumul prevăzut de lege (dobânda legală) de la momentul scadenţei-25.04.2018 - până la momentul plăţii efective a prejudiciului şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 792 şi următoarele C. civ., art. 798, art. 831-836 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, prin raportare la domiciliul său şi la dispoziţiile legale prevăzute de art. 107 din C. proc. civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei de interes.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 2915 din 05 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de către pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În motivarea acestei soluţii procesuale, instanţa a reţinut că potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, potrivit art. 113 din C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanţa a constatat că reclamanta a invocat dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală şi a susţinut că prejudiciul a fost provocat la domiciliul său, situat în Sectorul 5 Bucureşti.

Din actele dosarului a rezultat că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamanta avea domiciliul pe raza Sectorului 5 Bucureşti, dar la momentul efectuării plăţilor şi, implicit, la momentul producerii presupusului prejudiciu, reclamanta avea domiciliul pe raza Sectorului 1 Bucureşti, astfel cum rezultă din verificările DEPABD.

Astfel, având în vedere că presupusul prejudiciul invocat de către reclamantă s-a născut cu ocazia virării sumelor de bani, dată la care domiciliul acesteia nu se afla pe raza sectorului 5 Bucureşti, ci pe raza sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că nu este competentă teritorial în mod alternativ prin raportare la dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti invocată de către pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Târgovişte, instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază pârâtul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgovişte, prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, este instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, normă cuprinsă în art. 107 din C. proc. civ.

Totodată, instanţa a avut în vedere faptul că norma generală indicată de art. 107 din C. proc. civ. reprezintă o competenţă relativă, iar reclamantul, în situaţia în care devin incidente şi alte cazuri de competenţă relativă, are la alegere între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În prezenta cauză, reclamanta a invocat în motivarea alegerii sale în ceea ce priveşte competenţa instanţei sesizate, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., fiind astfel un caz de competenţă alternativă la alegerea reclamantului şi a precizat că este competentă instanţa de la locul unde s-a produs prejudiciul, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, raportat la împrejurarea că la data de 20.03.2018 l-a notificat pe pârât în vederea restituirii banilor, iar la data respectivă reclamanta avea domiciliul în sectorul 5 Bucureşti, conform verificărilor în baza de date DEPABD.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Se constată că obiectul litigiului este reprezentat de despăgubirile solicitate ca urmare a producerii unui prejudiciu, pretenţii întemeiate de reclamantă pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală.

Art. 107 din C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 din C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

În litigiul pendinte, Judecătoria Târgovişte este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul pârâtului B., iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa în a cărei rază teritorială s-a produs prejudiciul reclamat.

Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta A. a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa de la locul unde s-a produs prejudiciul, raportat la împrejurarea că la data de 20.03.2018 l-a notificat pe pârât în vederea restituirii sumei de bani, şi, în consecinţă, prin această alegere, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanţă cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.