Competence to hear objections to enforcement: the court that authorized forced execution vs. debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 28.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2019 până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. x/2019 precum şi a executării silite însăşi; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 1565 din 26 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a constatat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651, precum şi, prin analogie, a celor ale art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toţi cei trei debitori.

Instanţa a reţinut că excepţia invocată de intimata-creditoare (ce are calitatea de procuror în cadrul DIICOT-Serviciul Teritorial Suceava) este întemeiată, întrucât instanţa de executare este una singură şi nu se raportează la numărul de debitori.

Aceasta interpretare a fost dată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a stabilit, prin mai multe decizii de speţă, că în ipoteza în care debitorii au sedii în diferite circumscripţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare revine instanţei care a încuviinţat executarea.

S-a mai argumentat că, în speţă, se contestă competenţa executorului judecătoresc (al cărui sediul nu se află în raza Curţii de Apel Bucureşti), situaţie în care instanţa care a încuviinţat executarea silită este îndreptăţită să verifice şi acest aspect.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 7287 din 23 iunie 2021 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea acestei soluţii procesuale, a reţinut că norma de competenţă în materie de executare silită este edictată în favoarea debitorului urmărit, nu a creditorului, iar debitorului urmărit nu i se poate anula dreptul de a sesiza şi de a se judeca la instanţa de la sediul său într-o contestaţie la executare, cât timp acesta nu are una dintre calităţile prevăzute de art. 127 din C. proc. civ.

În speţă, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. faţă de calitatea pe care creditoarea (menţionată în cuprinsul considerentelor, pagina 4, primul alineat din sentinţă, cu numele de C., dintr-o evidentă eroare materială) o are în acest dosar, respectiv de intimată.

Având în vedere că debitorul din dosarul de executare, contestatorul din prezenta cauză - Ministerul Finanţelor Publice, are sediul în Bucureşti, Judecătoria Iaşi a găsit incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora unicul criteriu de determinare a instanţei de executare se raportează la domiciliul sau sediul debitorului.

Pe cale de consecinţă, raportat la considerentele arătate, s-a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, unde se afla sediul debitorului care, de altfel, a investit această din urmă instanţă cu judecarea contestaţiei la executare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 867/E/2019 al BEJ B. de către debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

În speţă, în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ B. s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în favoarea creditoarei A. - în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1403 din data de 22.11.2007, aşa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 317 din 01.04.2019, ambele pronunţate de Tribunalul Suceava şi sentinţa civilă nr. 1192 din data de 20.05.2009, aşa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 318 din data de 01.04.2019, pronunţate de Tribunalul Suceava.

Prin încheierea civilă nr. 2635/2020/CS din 04 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu menţionat.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2635/2020/CS din 04 martie 2020 a Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine acestei judecătorii, instanţă care a încuviinţat cererea de executare silită.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

De altfel, conform minutei deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată pe site-ul instanţei supreme, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iaş, ca instanţă de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.