Divorce jurisdiction: conflict over whether defendant's post-filing departure from last common residence negates territorial competence

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 30 iulie 2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei lor din culpa exclusivă a pârâtei; reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "C."; să se constate că, în timpul căsătoriei cu pârâta, au dobândit prin contribuţie egală şi comună un teren în suprafaţă de 1261 mp înscris în CF x Şieu-Măgheruş, nr. cad. x, şi să se dispună partajarea şi atribuirea lui în întregime reclamantului, cu plata unei sulte compensatorii către pârâtă; şi să se dispună întabularea dreptului său de proprietate în c.f; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.

În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în faţa ofiţerului de stare civilă al comunei Rebrişoara la data de 25 august 2018, iar apoi şi-au stabilit domiciliul comun în satul Crainimăt. După un timp, au plecat la muncă în străinătate, în Spania.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3), art. 669 C. civ. şi art. 980 şi urm C. proc. civ.

Fiindu-i legal comunicată cererea introductivă, pârâta - prin curator special - a formulat, la termenul din 26.01.2021, întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa teritorială a Judecătoriei Bistriţa, raportat la prevederile art. 915 C. proc. civ., solicitând declinarea cauzei la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 79 din 26 ianuarie 2021, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, acestă instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., în raport de împrejurarea că din actele dosarului a rezultat faptul că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în localitatea Crainimăt, jud. Bistriţa-Năsăud, în prezent reclamantul având reşedinţa în Spania, iar pârâta având ultimul domiciliu cunoscut în aceeaşi localitate, însă ca urmarea demersurilor efectuate de agentul de poliţie desemnat în acest scop, a rezultat că pârâta se află de facto în Spania, fără a se cunoaşte locuinţa sa efectivă.

Noţiunea de locuinţă trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, aşadar, nu atât locuinţa statornică şi principală, cât adresa unde persoana locuieşte efectiv. Altfel spus, ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei este locuinţa faptică a părţilor, iar nu domiciliul legal.

De asemenea, Judecătoria Bistriţa a constatat că, în prezenta cauză, nu există niciun acord privind alegerea unei instanţe naţionale competente să judece acţiunea de divorţ, astfel că devin aplicabile regulile prevăzute de dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă şi absolută în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3521 din 20 aprilie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

La adoptarea acestei soluţii, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în Spania, iar pârâta avea locuinţă principală stabile în jud. Bistriţa Năsăud, comuna Şieu-Măgheruş, sat Crainimăt, potrivit declaraţiilor reclamantului, care se coroborează cu informaţiile oferite de către Poliţia Oraşului Beclean la solicitarea Judecătoriei Bistriţa .

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa a reţinut că, pe de o parte, în evidenţe pârâta figurează cu acest domiciliu. Pe de altă parte, atât reclamantul, în cuprinsul acţiunii, cât şi poliţia, în adresa din 10.11.2020, au indicat că pârâta locuia la adresa menţionată, însă a plecat să lucreze în Spania în cursul lunii august 2020. Or, instanţa a fost sesizată cu acţiunea de divorţ la data de 30.07.2020, astfel că la momentul la care trebuie stabilită competenţa, cel al sesizării, pârâta locuia încă în circumscripţia Judecătoriei Bistriţa.

Aşadar, această instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, dacă vreunul dintre ei mai locuieşte în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuieşte la ultimul domiciliu comun, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Bistriţa, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Titlul I, Procedura divorţului: "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul".

Rezultă că, în materie de divorţ, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziţiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

În aplicarea corectă a normei enunţate, urmează a se reţine că, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, dacă vreunul dintre ei mai locuieşte în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuieşte la ultimul domiciliu comun, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului.

În cauza de faţă, din actele dosarului, se constată că la data introducerii cererii de chemare în judecată, anume 30 iulie 2020, reclamantul locuia stabil în Spania, iar pârâta avea locuinţă principală stabilă în jud. Bistriţa Năsăud, comuna Şieu-Măgheruş, sat Crainimăt.

Astfel, potrivit susţinerii reclamantului din cererea de chemare în judecată, la data introducerii cererii, acesta locuia în Spania, iar pârâta avea locuinţă principală stabilă în jud. Bistriţa Năsăud, comuna Şieu-Măgheruş, sat Crainimăt.

Totodată, menţiunile cărţii de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Bistriţa, atestă faptul că pârâta figurează cu acest domiciliu.

De asemenea, menţiunile agentului de poliţie din adresa emisă la solicitarea instanţei confirmă faptul că pârâta a părăsit domiciliul în luna august a anului 2020, aşadar după introducerea acţiunii de divorţ pe rolul Judecătoriei Bistriţa.

Împrejurarea că pârâta a părăsit ţara în luna august 2020 pentru a lucra în înstrăinătate nu are relevanţă, întrucât în cauză interesează domiciliul părţilor la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, cum la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta domicilia în localitatea Crainimăţ, judeţul Bistriţa - Năsăud, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Bistriţa.

Faţă de aceste considerente, în speţa de faţă este incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi, prin urmare, constatând îndeplinite condiţiile stipulate de norma invocată, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.