Tort claim for moral damages over image and reputation: Fetești District Court confirmed competent under general territorial rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in favor of the Fetești District Court, establishing that court as competent to hear the case, thereby overruling the Tulcea District Court's declination and confirming the Fetești court's jurisdiction. The underlying dispute is a tort liability claim (civil liability for delict) in which the plaintiff sought moral damages from three defendants for harm to image, honor, and reputation causing mental suffering. The case involved competing jurisdictional rulings: Fetești declined based on a misreading of Article 127(3) of the Civil Procedure Code (special territorial competence for court personnel) and the alleged fraudulent joinder of a defendant to attract jurisdiction; Tulcea declined, finding general rules applied and invoking jurisdictional alternatives. Decisively, the High Court held that Article 127(3) applies only to clerks (grefieri), not IT specialists, per binding RIL Decision No. 7/2016, and that under the general territorial competence rules of Articles 107(1), 112(1), and 116, the plaintiff may sue at the court where any defendant is domiciled, making Fetești competent because co-defendant D. resides within its jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 112 din C. proc. civ, art. 127 alin. (3) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, Art. 107 C. proc. civ, art. 112 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ; Tort claim for moral damages over image and reputation: Fetești District Court confirmed competent under general territorial rules: În esenţă, pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Feteşti a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea, în principal, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., raportat la calitatea de specialist IT a reclamantului în cadrul Tribunalului Ialomiţa, instanţă superioară în grad Judecătoriei Feteşti, iar, în subsidiar, reţinând că pârâtul D. a fost chemat în judecată exclusiv pentru atragerea competenţei Judecătoriei Feteşti întrucât prezentul litigiu a fost atras de relaţia tensionată dintre reclamant şi fosta sa soţie, pârâta C., al cărui domiciliu se află în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Feteşti sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
- obligarea numitei E. la 50.000 RON cu titlu de daune morale, obligarea lui D. şi B. la cate 20.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine, pentru atingerea adusă onoarei şi reputaţiei, pentru atenuarea suferintei morale şi a implicaţilor în circuitul vieţii particulare şi la dobanda legală aplicată acestor sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La dată de 07 octombrie 2020, pârâtul D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant.
Pe cale de excepţie, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte, în prezenta cauză, precum şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea prezenţei acţiuni.
La dată de 27 octombrie 2020, pârâta C., a depus întâmpinare, prin care a arătat că cererea formulată de către reclamant este abuzivă sub mai multe aspecte.
Pe cale de excepţie, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Feteşti, având în vedere domiciliul său şi al pârâtului B., din mun. Tulcea, judeţul Tulcea. Împrejurarea că, în aceiaşi judecată a fost implicat în mod total mincinos şi fraudulos fratele său, D., care are domiciliul în Ţăndărei, a fost determinată de nevoia incorectă a reclamantului de a atrage, potrivit art. 112 din C. proc. civ., aparenta competenţă a Judecătoriei Feteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 25 februarie 2021, Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Feteşti şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În esenţă, pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Feteşti a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cererea, în principal, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., raportat la calitatea de specialist IT a reclamantului în cadrul Tribunalului Ialomiţa, instanţă superioară în grad Judecătoriei Feteşti, iar, în subsidiar, reţinând că pârâtul D. a fost chemat în judecată exclusiv pentru atragerea competenţei Judecătoriei Feteşti întrucât prezentul litigiu a fost atras de relaţia tensionată dintre reclamant şi fosta sa soţie, pârâta C., al cărui domiciliu se află în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.
Astfel învestită, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 2175 din 9 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
La adoptarea acestei soluţii, Judecătoria Tulcea a reţinut că Judecătoria Feteşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport de dispoziţiile art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 112, alin. (1), art. 113, alin. (1), pct. 8 raportat la art. 116 C. proc. civ.
Această instanţă a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. faţă de Decizia I.C.C.J. (RIL) nr. 7/2016, prin care s-a statuat faptul că art. 127, alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti. Prin urmare, din interpretarea dată prin decizia (RIL), citată, obligatorie pentru instanţe, rezultă că art. 127, alin. (3) C. proc. civ. se aplică numai grefierilor.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Iaşi, pentru considerentele ce succed:
Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, alin. (1) al acestui articol dispunând în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, iar, potrivit art. 116 din acelaşi act normativ, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. reglementează o competenţa teritorială alternativă a instanţelor în materia răspunderii civile delictuale. Astfel, în afara instanţei competente potrivit dispoziţiilor art. 107-112 din C. proc. civ., în materia răspunderii civile delictuale este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente.
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Feteşti, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei E. la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale şi a pârâţilor D. şi B. la câte 20.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine, pentru atingerea adusă onoarei şi reputaţiei, pentru atenuarea suferintei morale şi a implicaţilor în circuitul vieţii particulare şi la dobânda legală aplicată acestor sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă.
Aşadar, cererea cu care a fost învestită instanţa este o cerere în materia răspunderii civile delictuale, ceea ce face aplicabile dispoziţiile legale mai sus redate.
Faptul că reclamantul este specialist IT în cadrul Tibunalului Ialomiţa nu atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., faţă de statuările din Decizia nr. 7/2016, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: 1). Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă; 2) Art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.
Prin urmare, din interpretarea dată prin decizia (RIL), anterior citată, obligatorie pentru instanţe, rezultă că art. 127, alin. (3) C. proc. civ. se aplică numai grefierilor. Faptul că şi grefierii fac parte din aceeaşi categoria generală de personal auxiliar de specialitate din care fac parte şi specialiştii IT nu poate duce la concluzia că dispoziţiile art. 127, alin. (3) C. proc. civ. se aplică şi acestora din urmă, o concluzie contrară ar însemna adăugare la lege.
Aşadar, cum în cauză nu se verifică incidenţa despoziţiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., faţă de lipsa calităţii reclamantului de grefier, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile generale în materie de competenţă prevăzute de art. 107 alin. (1) raportat la art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
Cum unul dintre pârâţii chemaţi în judecată are domiciliul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Feteşti, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine acestei instanţe.
Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.