Revizuire perimată ex officiu pentru lăsarea cauzei în nelucrare mai mult de 6 luni
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, First Civil Section, ordered the constatory dismissal (perimare) of the revizuire application, effectively terminating the proceedings and leaving the underlying judgment of July 9, 2020, which had rejected a prior revizuire request as inadmissible, in force. The dispute involved a party’s request to revive a civil judgment, which had previously been suspended for the applicant's failure to appear at a hearing; the court determined that the applicant failed to perform any procedural acts to interrupt the suspension for a period exceeding six months. Relying on Article 416(1) of the Code of Civil Procedure, the court applied the doctrine of *perimare* (peremption), concluding that the lapse of more than six months constituted a statutory interruption of proceedings due to the party's fault, and exercised its power under Article 420(1) to declare the peremption ex officio, noting that this procedural exception is absolute and imperative to ensure the efficient administration of justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Revizuire perimată ex officiu pentru lăsarea cauzei în nelucrare mai mult de 6 luni: Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1471 din 9 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 2455 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2019.
Prin încheierea din 24 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1471 din 9 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, a lipsit revizuentul, iar acesta nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 7 iulie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în vederea discutării perimării cererii de revizuire declarată de A..
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 24 noiembrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care revizuentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de revizuire cu a cărei soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1471 din 9 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.