Contestación en anulación declarada perimada por inactividad procesal superior a seis meses

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatorii A., B. şi C. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1214 din 18 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, prin care s-a anulat recursul declarat împotriva deciziei nr. 447 din 7 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluţia de primire din 14 septembrie 2020, a fixat termen de judecată la 20 octombrie 2020 în vederea soluţionării contestaţiei în anulare.

Prin încheierea din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal au lipsit părţile, iar acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 7 iulie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 20 octombrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care nici una din părţi nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită.

Având în vedere excepţia perimării cauzei a cărei soluţionare a prevalat, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu s-a mai impus analiza cererii de amânare a judecării cauzei formulate de contestatorii A., B. şi C..

Referitor la cererea de suspendare a cursului perimării formulată de contestatori, Înalta Curte reţine că termenul de perimare este susceptibil de întrerupere şi de suspendare.

Suspendarea perimării este reglementată de art. 418 C. proc. civ. prin care legiuitorul prevede trei cazuri de suspendare a termenului de perimare:

1. Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

2. În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

3. Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Or, în cauză, nu se verifică niciuna dintre condiţiile impuse de art. 418 C. proc. civ. pentru a putea fi suspendat cursul perimării, judecarea cauzei fiind suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 1214 din 18 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.