Consumer credit currency risk adaptation: private-order territorial incompetence cannot be raised ex officio

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 9 decembrie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Banca Românească S.A., a solicitat adaptarea convenţiei de credit şi echilibrarea prestaţiilor derivând din contractul de credit şi garanţie nr. x din 5 septembrie 2008 în sensul împărţirii riscului valutar în mod egal.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 77/2016 şi ale Legii nr. 193/2000.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 2856 din 19 martie 2021, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu la primul termen de judecată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a arătat că obiectul cererii debitorului se întemeiază pe prevederile art. 8 coroborate cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, conform căruia: "Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale".

Ca atare, în temeiul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, potrivit căruia cererea se judecă de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, deoarece reclamanta debitoare are domiciliul în localitatea Oradea, judeţul Bihor.

III. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Prin sentinţa civilă nr. 2640 din 17 mai 2021, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 17 mai 2021.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 nu reglementează o competenţă teritorială exclusivă a judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază debitorul, ci o competenţă teritorială alternativă, motiv pentru care alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantei, conform prevederilor art. 116 C. proc. civ.

Mai mult, chiar dacă nu ar fi fost deopotrivă competentă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, cum necompetenţa este de ordine privată, aceasta putea fi invocată doar de către pârât, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., iar nu de către instanţă din oficiu.

Totodată, Judecătoria Oradea a apreciat că, în măsura în care dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016 ar reglementa o competenţă teritorială exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura, acestea trebuie interpretate restrictiv, în sensul în care numai cererile care au ca obiect pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor sunt în competenţa exclusivă a judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază debitorul, nu şi alte cereri întemeiate pe alte prevederi ale Legii nr. 77/2016.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Banca Românească S.A., a solicitat adaptarea convenţiei de credit şi echilibrarea prestaţiilor derivând din contractul de credit şi garanţie nr. x din 5 septembrie 2008 în sensul împărţirii riscului valutar în mod egal.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 77/2016 şi ale Legii nr. 193/2000.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de felul necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă contractuală, prin care se solicită adaptarea convenţiei de credit în temeiul impreviziunii.

Cum contractul de credit este încheiat între un profesionist şi un consumator, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Prin urmare, în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, prevăzută la art. 107 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie are domiciliul consumatorul.

Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului conform prevederilor art. 116 C. proc. civ., iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţa necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

În acest sens, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamanta a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâta ar fi putut cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, cu respectarea termenului prevăzut de lege, instanţa neputând invoca excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Potrivit celor statuate în paragraful 70 din Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legalitatea declinării de competenţă nu este sustrasă controlului, o atare situaţie fiind inacceptabilă din perspectiva cerinţelor statului de drept. Şi aceasta, deoarece instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Invocând excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a ignorat dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care aceasta rămâne competentă să judece, având loc o consolidare a competenţei teritoriale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.