Jurisdiction for reversal of compulsory enforcement: enforcement court versus debtor's domicile court

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 19 septembrie 2019, reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 49/2016 al Biroului executorului judecătoresc B. prin restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 20.722 RON care a fost executată în dosarul de executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 49/2016 al Biroului executorului judecătoresc B. a formulat contestaţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2016, iar în urma soluţionării contestaţiei de către instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2789 din 9 martie 2017 instanţa a admis contestaţia la executare formulată şi a anulat încheierea de încuviinţare a executării silite din 22 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, executarea silită şi toate actele de executare.

În drept, a invocat art. 723 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 9460 din 17 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

În motivare, a reţinut că întoarcerea executării reprezintă o reluare în sens invers a executării silite, iar în cererea de întoarcere a executării calitatea de creditor o are reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul din prezenta cerere de întoarcere a executării silite, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I coroborate cu dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Cum pârâtul A. are domiciliul în localitatea Valea Moldovei din judeţul Suceava, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

III. Hotărârea Judecătoriei Gura Humorului:

Prin sentinţa civilă nr. 381 din 21 aprilie 2021, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Gura Humorului a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ., întrucât prin sentinţa civilă nr. 2789 din 9 martie 2017 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în calitate de instanţă de executare, a desfiinţat executarea silită însăşi, fără a se pronunţa şi cu privire la restabilirea situaţiei anterioare executării. În consecinţă, tot instanţei de executare îi revine, potrivit dispoziţiilor legale indicate, competenţa de a dispune pe cale separată restabilirea situaţiei anterioare executării, respectiv de a judeca cererea având ca obiect întoarcerea executării silite.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la 19 septembrie 2019 reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 49/2016 al Biroul executorului judecătoresc B. prin restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 20.722 RON care a fost executată în dosarul de executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 49/2016 al Biroul executorului judecătoresc B. a formulat contestaţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti sub nr. x/2016, iar în urma soluţionării contestaţiei de către instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2789 din 9 martie 2017, instanţa a admis contestaţia şi a anulat încheierea de încuviinţare a executării silite din 22 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2016, executarea silită şi toate actele de executare. În drept, a invocat art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2016 s-a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2838 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 25 mai 2015 în dosarul nr. x/2014, privind pe creditorul A. şi pe debitorul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

În cauză, ambele instanţe aflate în conflict au reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noţiunii "instanţă de executare" - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite.

Se reţine că întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, iar instanţa de executare este cea care soluţionează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeaşi cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea executării silite.

Legiuitorul a creat instituţia întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziţia fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situaţiei anterioare şi al recuperării prestaţiei efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ.), s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanţă de executare, este instanţa competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Prin această decizie s-a reţinut că, "întrucât competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca instanţă de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea aceluiaşi principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită."

Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite este cea care a încuviinţat executarea a cărei întoarcere se solicită, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat executarea silită asupra tuturor procedurilor ulterioare din faza executării silite.

Cum încheierea din 22 iunie 2016, prin care s-a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2838 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 25 mai 2015 în dosarul nr. x/2014, privind pe creditorul A. şi pe debitorul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a fost pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.