Jurisdictional conflict resolved: Enforcement challenge assigned to Bucharest Sector 5 Court per contesting debtor's venue.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 19 august 2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 858/E/2019, solicitând anularea actelor de executare şi a executării silite, întoarcerea executării silite, restabilirea situaţiei anterioare, precum şi suspendarea executării silite.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 139 din 12 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Instanţa a reţinut că noţiunea de instanţă de executare este determinată prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Suceava cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în judeţul Suceava, iar unii dintre ei având sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. Prin încheierea din 9 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Suceava în cadrul dosarului nr. x/2020, s-a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019 împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - P.Î.C.C.J. şi Tribunalul Suceava.

Deşi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, în considerente, instanţa a arătat că revine Judecătoriei Suceava competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, deoarece această instanţă a reţinut calitatea sa de instanţă de executare la momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

III. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 5714 din 19 mai 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a reţinut că executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Suceava cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii, iar prin încheierea din 9 iunie 2020 pronunţată de către Judecătoria Suceava în cadrul dosarului nr. x/2020 a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019 împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - P.Î.C.C.J. şi Tribunalul Suceava.

A arătat că, deşi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a motivat că va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, a declinat-o în realitate Judecătoriei Iaşi.

Totodată, a apreciat că Judecătoria Iaşi este în mod evident necompetentă din punct de vedere teritorial, astfel că nu poate declina la rândul ei prezenta cauza Judecătoriei Suceava, deoarece ar efectua un act procesual lovit de nulitate, singurul remediu procesual fiind declinarea la instanţa care din eroare a trimis prezenta cauza la Judecătoria Iaşi.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 19 august 2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise de Biroul executorului judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 858/E/2019, solicitând anularea actelor de executare şi a executării silite, întoarcerea executării silite, restabilirea situaţiei anterioare, precum şi suspendarea executării silite.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5462/CS din 9 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019 s-a încuviinţat executarea silită a debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - P.Î.C.C.J. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1403 din 22 noiembrie 2007, aşa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 317 din 1 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava şi sentinţa nr. 1192 din 20 mai 2009, aşa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 318 din 1 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - P.Î.C.C.J. şi Tribunalul Suceava.

Însă, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., creditorul, cu ocazia sesizării organului de executare, având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenţei să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de această normă, astfel că pronunţarea încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită nu poate atrage, în situaţia de faţă, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare.

De altfel, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea unei contestaţii la executare, deci inclusiv prin prisma stabilirii instanţei de executare competente.

Cum normele de competenţă ce vizează soluţionarea contestaţiei la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare, în aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind instanţa de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului-contestator Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.