Negative conflict of jurisdiction over contractual forum clause resolved by assigning case to original court after finding improper ex officio declination of private-order competence

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la 24 iunie 2020, reclamanta A. S.R.L. a formulat acţiune având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.787,40 RON la care se adaugă penalităţi şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul arată că a solicitat contravaloarea serviciilor neachitate de către pârât în baza contractului de prestări servicii nr. x din 2 octombrie 2018, încheiat între părţi .

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1516, art. 1518 şi art. 1539 C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Curtea de Argeş:

Prin sentinţa civilă nr. 1641 din 3 decembrie 2020, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Curtea de Argeş, invocată din oficiu la primul termen de judecată, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivare, instanţa a reţinut că, prin contractul de prestări servicii nr. x din 2 octombrie 2018, părţile şi-au ales instanţa competentă pentru soluţionarea litigiului ivit între acestea. La capitolul X din contractul părţilor se prevede faptul că "eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contrat vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, vor fi soluţionate de instanţele competente din oraşul Braşov".

A constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 C. proc. civ., potrivit cărora părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Constatând că alegerea de competentă a fost formulată în scris şi că nu există niciun impediment în acest sens, prin raportare la dispoziţiile 126 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Braşov este competentă să soluţioneze cauza.

III. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 4222 din 13 mai 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, invocată din oficiu, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Cercetând acţiunea introductivă a reclamantului, instanţa a constatat că aceasta are ca obiect acţiune în pretenţii, pârâtul B. având domiciliul în raza Judecătoriei Curtea de Argeş.

Judecătoria Braşov a procedat la verificarea competenţei raportat la prevederile art. 130 şi ale art. 131 C. proc. civ., reţinând că Judecătoria Curtea de Argeş a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, deşi nu se poate reţine o competenţă exclusivă teritorială care să poată fi invocată din oficiu.

Dispoziţiile art. 126 C. proc. civ. prevăd doar o alegere de competenţă de către părţi a instanţelor care să le judece litigiile, însă această competenţă rămâne de ordine privată, judecătorul neavând posibilitatea invocării acestei necompetenţe din oficiu.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la 24 iunie 2020 reclamanta A. S.R.L. a formulat acţiune având ca obiect pretenţii în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.787,40 RON la care se adaugă penalităţi şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul arată că a solicitat contravaloarea serviciilor neachitate de către pârât în baza contractului de prestări servicii nr. x din 2 octombrie 2018, încheiat între părţi.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1516, art. 1518 şi art. 1539 C. civ.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Din dispoziţiile anterior redate, reiese că necompetenţa de ordine privată nu poate fi invocată de către instanţă, ci doar de pârât prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, dacă întâmpinarea nu este obligatorie.

Se reţine ca Judecătoria Curtea de Argeş a invocat excepţia de necompetenţă teritorială din oficiu, deşi nu se poate retine o competenţă exclusivă teritorială care să poată fi invocată din oficiu.

Art. 126 alin. (1) C. proc. civ. reglementează prorogarea convenţională a competenţei, în sensul existenţei unei convenţii a părţilor pentru ca litigiul să fie soluţionat de către o altă instanţă decât cea care este, în mod normal, competentă: "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."

Rezultă din cuprinsul normei că alegerea de competenţă este posibilă doar în acele cazuri în care legea le permite părţilor să deroge de la regulile de competenţă pe care le stabileşte, deci în cazul competenţei teritoriale reglementate de norme de ordine privată.

Aşadar, dacă în contractul intervenit între părţi s-a stipulat o clauză de alegere a competenţei teritoriale cu respectarea dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., competenţa teritorială astfel determinată este de ordine privată şi poate fi invocată în condiţiile reglementate de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Invocând necompetenţa sa de ordine privată, Judecătoria Curtea de Argeş a ignorat condiţiile în care dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că poate fi invocată necompetenţa de ordine privată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.