Territorial Competence Consolidation: Waiver of Private Order Exception and Opposability of Domicile Changes in Official Records

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 21 februarie 2020, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.881 USD - echivalentul în RON la momentul efectuării plăţii, reprezentând avans spre decontare, a sumei de 12.804,52 RON reprezentând contravaloare bilet de avion şi a penalităţilor de 0,50% pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că a achitat în numerar suma de 6881 USD pârâtului, care a semnat pentru încasarea sumei, dar nu a efectuat decontul şi nici nu a restituit sumele rămase, aducând un prejudiciu bugetului entităţii publice, prejudiciu care trebuie recuperat de la persoana vinovată, în speţă pârâtul, prin obligarea acestuia la plata sumei de 6881 USD - echivalentul în RON la momentul efectuării plăţii.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi 1357 alin. (1) C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Răcari:

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 21 februarie 2020, fiind alocat prim termen de judecată la 29 iulie 2020.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului la domiciliul indicat de reclamant, procedura de citare fiind îndeplinită la 10 martie 2020 - data încheierii procesului-verbal prevăzut de dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., actele fiind returnate instanţei, deoarece termenul legal pentru comunicarea actelor s-a împlinit, iar destinatarul nu s-a prezentat pentru înmânare.

Prin încheierea din 29 iulie 2020, Judecătoria Răcari a constatat lipsa de procedură cu pârâtul A., deoarece dovada de îndeplinire a procedurii poartă menţiunea "destinatar plecat din ţară", sens în care s-a dispus citarea reclamantului cu menţiunea indicării domiciliul actual al pârâtului şi accesarea bazei de date pentru verificarea domiciliului.

În urma verificărilor efectuate în baza de date cu privire la domiciliul pârâtului, a rezultat că domiciliul acestuia figurează în comuna Potlogi, sat Pitaru, strada x, nr. 20, judeţul Dâmboviţa, în acest sens fiind întocmit referat la 26 august 2020.

Pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2020 s-a dispus citarea la domiciliul situat pe raza Potlogi, judeţul Dâmboviţa.

La 6 octombrie 2020, pârâtul A. a înaintat o cerere prin care a învederat că la data înregistrării dosarului nu mai avea domiciliul pe raza comunei Potlogi, judeţul Dâmboviţa, întrucât ar fi înstrăinat imobilul respectiv, ci pe raza oraşului Voluntari, judeţul Ilfov, aspect ce ar atrage competenţa Judecătoriei Buftea. De asemenea, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, Judecătoria Răcari a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, a încuviinţat cererea de amânare formulată de pârât şi a dispus citarea acestuia la domiciliul indicat, cu copia cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor ataşate.

Prin cererea înregistrată pentru termenul din 9 decembrie 2020, pârâtul a învederat că la citaţia comunicată nu au fost alăturate înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, sens în care a apreciat că se impune înaintarea acestora şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Răcari, raportat la faptul că la momentul înregistrării acţiunii avea domiciliul pe raza judeţului Ilfov. De asemenea, a depus procesul-verbal de predare-primire a imobilului închiriat, situat în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov.

La termenul de judecată din 9 decembrie 2020, instanţa a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită şi a dispus citarea pârâtului cu o copie a acţiunii introductive şi a înscrisurilor ataşate.

La 19 ianuarie 2021, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Răcari.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2021, instanţa a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 35 din 20 ianuarie 2021 pronunţată de Judecătoria Răcari s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, raportat la natura acţiunii introductive de instanţă - cerere personală - competenţa de soluţionare se stabileşte în acord cu prevederile art. 107 din C. proc. civ.

Având în vedere faptul că pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită şi a făcut dovada faptului că la data înregistrării cererii de chemare în judecată locuia în fapt în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, instanţa a concluzionat că revine Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

III. Hotărârea Judecătoriei Buftea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea a pronunţat sentinţa civilă nr. 6978 din 27 aprilie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială a instanţei se determină potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială relativă şi care prevăd că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În ceea ce priveşte domiciliul pârâtului, a reţinut aplicarea prevederilor art. 87 C. civ., care stabilesc că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Totodată, a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (2) C. civ., care prevede că dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, reiese că, potrivit evidenţelor oficiale, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21 februarie 2020, pârâtul figura cu domiciliul în jud. Dâmboviţa.

Deşi acesta a înstrăinat imobilul la a cărui adresă avea domiciliul, închiriind un alt imobil, aflat în circumscripţia Judecătoriei Buftea, nu a făcut demersurile legale în vederea înscrierii noii adrese în evidenţele oficiale. În consecinţă, modificarea în fapt a adresei la care acesta domiciliază nu a devenit opozabilă terţilor.

Faţă de aceste considerente, Judecătoria Buftea a apreciat că determinarea instanţei competente trebuia făcută în raport cu menţiunile existente în evidenţele oficiale, solicitările pârâtului cu privire la comunicarea actelor de procedură la o altă adresă având numai consecinţele prevăzute de art. 158 alin. (1) C. proc. civ., respectiv alegerea unui domiciliu procesual la care să îi fie comunicate actele de procedură.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la 21 februarie 2020, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.881 USD - echivalentul în RON la momentul efectuării plăţii, reprezentând avans spre decontare, a sumei de 12.804,52 RON reprezentând contravaloare bilet de avion şi a penalităţilor de 0,50% pe zi de întârziere.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi 1357 alin. (1) C. civ.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 coroborate cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în cazul cererilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, competenţa teritorială este alternativă, astfel că sunt deopotrivă competente să soluţioneze cauza atât instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului, cât şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Faţă de prevederile art. 129 C. proc. civ., în speţă competenţa teritorială stabilită prin normele incidente este de ordine privată.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din actele şi lucrările dosarului reiese că procedura de comunicare s-a efectuat în mod legal, deoarece cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului la domiciliul rezultat din evidenţele oficiale, respectiv comuna Potlogi, sat Pitaru, str. x, jud. Dâmboviţa, modificarea în fapt a adresei la care acesta domiciliază nefiind opozabilă terţilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (2) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepţia cazului în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Deşi pârâtul a înstrăinat imobilul la a cărui adresă avea domiciliul, închiriind un alt imobil, aflat în circumscripţia Judecătoriei Buftea, nu a făcut demersurile legale în vederea înscrierii noii adrese în evidenţele oficiale şi nici nu a făcut dovada că reclamantul are cunoştinţă despre actualul domiciliu.

Conform menţiunilor din cuprinsul procesului-verbal încheiat în conformitate cu dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., citaţia a fost depusă la sediul primăriei comunei Potlogi.

Potrivit dispoziţiilor art. 165 pct. 1 C. proc. civ., procedura de comunicare se socoteşte îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal.

Prin urmare, faţă de prevederile art. 165 C. proc. civ., procedura de citare a fost îndeplinită la 10 martie 2020, aceasta fiind data încheierii procesului-verbal, neavând relevanţă că actele au fost returnate instanţei, deoarece termenul legal pentru comunicarea actelor s-a împlinit, iar destinatarul sau reprezentantul acestuia nu s-a prezentat la primărie pentru înmânare.

Aşadar, termenul de 25 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 201 C. proc. civ., pentru a depune întâmpinare s-a împlinit la 6 aprilie 2021.

Pârâtul A. a comunicat, la 6 octombrie 2020, cu depăşirea termenului arătat mai-sus, o cerere prin care a arătat că la data înregistrării dosarului nu mai locuia la adresa la care a fost citat, ci în oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, "ceea ce ar atrage competenţa teritorială a Judecătoriei Buftea".

Din interpretarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată prin întâmpinare de către pârât, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe de judecată.

Dacă pârâtul nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată în termenul pentru depunerea întâmpinării, invocarea acesteia nu mai este posibilă, deoarece competenţa este stabilită în mod definitiv în favoarea instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Potrivit celor statuate în paragraful 72 din Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.

Aşadar, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă teritorială constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei iniţial sesizate, fiind consolidată în mod definitiv a competenţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.