Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning competence to the court where salary garnishment enforcement occurs

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 21 august 2020 sub nr. x/2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. reprezentată de C. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunţa, să dispună:

- anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 237/2012 instrumentat de Biroul executorului judecătoresc D., adresei de înştiinţare privind măsura popririi din 7 august 2020, precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente;

- întoarcerea executării silite şi restituirea tuturor sumelor executate în dosarul de executare nr. 237/2012;

În drept, a invocat dispoziţiile art. 706 şi următoarele, art. 711 şi următoarele, art. 181 alin. (1), pct. 2 şi art. 183 alin. (1) din noul C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Baia Mare:

La primul termen de judecată din 1 octombrie 2020, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 7698 din 12 octombrie 2020 Judecătoria Baia Mare a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Baia Mare şi a dispus înaintarea cauzei către Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

În motivare a reţinut că, la 7 august 2020, s-a dispus de către Biroul executorului judecătoresc D., în dosarul execuţional nr. x/2012, înfiinţarea popririi asupra veniturilor salariale ale debitorului contestator A., în cotă de 1/3 din venitul lunar până la recuperarea debitului restant în cuantum de 32.888,89 RON, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/25.04.2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865, în vigoare la data formulării cererii de executare silită de către creditoare, "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 400 C. proc. civ. 1865:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Prin urmare, Judecătoria Baia Mare a reţinut că executarea silită asupra veniturilor debitorului contestator se face în Bucureşti, condiţii în care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, judecătoriei în a cărei circumscripţie se face executarea, respectiv Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti:

Judecătoria Sector 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 6971 din 10 noiembrie 2020, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare şi, constatând intervenit conflictul negativ, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la termenul de judecată din 10 noiembrie 2020.

În considerente, a reţinut că sediul executorului judecătoresc B.E.J. D. este în Baia Mare şi încheierea nr. 4681 din 16 mai 2011 este pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2011, astfel că, faţă de prevederile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sector 5 şi a declinat competenta soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, ca instanţă de executare.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 21 august 2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. reprezentată de C. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunţa, să dispună:

- anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 237/2012 instrumentat de Biroul executorului judecătoresc D., adresei de înştiinţare privind măsura popririi din 7 august 2020, precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente;

- întoarcerea executării silite şi restituirea tuturor sumelor executate în dosarul de executare nr. 237/2012;

În drept, a invocat dispoziţiile art. 706 şi următoarele C. proc. civ., art. 711 şi următoarele C. proc. civ., art. 181 alin. (1), pct. 2 şi art. 183 alin. (1) C. proc. civ.

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 4681 din 16 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2011.

În materia contestaţiei la executare, instanţa reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită, prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Un prim aspect ce urmează a fi avut în vedere de către instanţă este acela că, potrivit actelor ce compun dosarul de executare nr. 237/2012, împotriva contestatorului au fost efectuate acte de executare specifice executării silite prin poprire, după cum rezultă din adresa de înfiinţare a popririi din 7 august 2020.

Se reţine că din dispoziţiile legale mai-sus redate rezultă că o instanţa devine "instanţă de executare" în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Astfel, singura cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru ca o instanţă să devină instanţa de executare, şi implicit să soluţioneze contestaţia la executare, este ca în raza acesteia să efectueze cel puţin un act de executare specific uneia dintre formele de executare.

Prin cererea formulată, contestatorul a indicat că solicită anularea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2012 al Biroului executorului judecătoresc D., anularea popririi înfiinţate la 7 august 2020, precum şi a tuturor formelor de executare subsecvente, întoarcerea executării silite şi restituirea tuturor sumelor executate, totodată invocând şi prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

Faţă de obiectul dedus judecăţii, ce vizează contestaţia la executarea silită care face obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc D., sunt incidente dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Astfel, toate incidentele sau contestaţiile ce s-ar ridica asupra urmăririi însăşi se vor îndrepta la instanţa care execută hotărârea, aceasta fiind cea mai în măsură pentru a rezolva cererile care privesc măsurile de executare.

Or, din actele dosarului execuţional nr. x/2012, rezultă că au fost efectuate acte de executare specifice executării silite prin poprire, respectiv s-a înfiinţat poprirea asupra veniturilor din salariu ale debitorului, fiind comunicată adresa de înfiinţare a popririi la terţul poprit - societatea E. S.R.L., cu sediul în Bucureşti.

Cum executarea silită asupra veniturilor debitorului contestator se face în Bucureşti, instanţa de executare este Judecătoria Sector 5 Bucureşti, căreia îi aparţine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.