Eligibility of post-persecution-born children for compensatory rights under ethnic persecution legislation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 278/CA/2003, pronunțată la data de 30 iunie 2003, în dosarul nr. 1971/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.S. și a anulat hotărârea nr. 436 din 7 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască acestea, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din Ardealul de Nord, după data de 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, astfel că aceasta are statutul conferit de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, care se referă la persoanele strămutate sau care au fost nevoite să se refugieze, or reclamanta a fost născută ulterior refugierii părinților săi, din localitatea de domiciliu, asupra sa nefiind exercitate persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 5 august 1941, la Comlosu Mare, județul Timiș unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile limitativ prevăzute de lege.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice:

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 278/CA/2003 din 30 iunie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.