Competent court for execution objection: Debtor’s domicile versus location of enforcement authority and prior authorization

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la 9 septembrie 2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor ce i-au fost comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C.. De asemenea, a formulat contestaţie împotriva tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, a Judecătoriei Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2020, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, în temeiul dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., să se dispună: suspendarea executării silite începute de către B.E.J. B. în dosarul nr. x/2019 până la soluţionarea contestaţiei la executare; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de B.E.J. B. în dosarul execuţional nr. x/2019, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 236 din 11 februarie 2021, Judecătoria Alba Iulia, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare de intimata - creditoare şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În considerentele hotărârii a reţinut că instanţa de executare este cea de la sediul debitorului, stabilită conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că la stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de către debitorul Ministerul Justiţiei nu prezintă relevanţă instanţa care a dispus încuviinţarea executării silite.

Întrucât contestaţia la executare ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată de contestatorul debitor Ministerul Justiţiei, competenţa urmează a fi stabilită prin raportare la prevederile anterior citate, respectiv în favoarea instanţei de executare, în speţă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiţiei, atât timp cât prin reţinerea competenţei în cadrul procedurii distincte a încuviinţării executării silite nu a operat o prorogare de competenţă şi în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei contestaţii la executare.

Instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ., ce instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, atât timp cât părţi în prezenta cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiţiei şi creditoarea - intimată A.. Faptul că executarea silită a fost încuviinţată şi împotriva altor debitori poate genera consecinţe sub aspectul instanţei competente doar în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, însă pentru stabilirea competenţei instanţei chemate să se pronunţe asupra prezentei contestaţii la executare, dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. sunt fără echivoc şi impun drept competentă instanţa de la sediul debitorului (iar singurul debitor parte în proces este Ministerul Justiţiei).

La rândul său, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 4379 din 14 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Aceasta a reţinut drept incidente, pentru competenţa contestaţiei la executare, prevederile art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., precum şi că, în cadrul dosarului de executare nr. 1535/2019 al B.E.J. B., executarea silită se desfăşoară împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Ministerul Justiţiei.

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Alba Iulia, iar prin încheierea nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, pronunţată de această instanţă, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019 împotriva celor trei debitori.

Instanţa a reţinut că în lipsa unor dispoziţii legale exprese, devin aplicabile prin analogie prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 116 din acelaşi act normativ, alegerea de competenţă aparţine reclamantului [în speţă executorului judecătoresc ce a sesizat instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ..]

A concluzionat că, în temeiul dispoziţiilor menţionate, Judecătoriei Alba Iulia îi aparţine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării contestaţiei la executare revine Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia formulată de debitorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., împotriva executării silite începute de B.E.J. B. în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor comunicate, respectiv: somaţie de plată emisă în dosar la 11 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, raport de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C.. De asemenea, a formulat contestaţie împotriva tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţate în dosarul nr. x/2020, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună: suspendarea executării silite începute de către B.E.J. B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de B.E.J. B. în prezentul dosar de executare, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, conform dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) din acelaşi cod dispun că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiţiei are, la data sesizării organului de executare, sediul în Bucureşti, str. x, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

Împrejurarea că, prin încheierea nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviinţat executarea silită privind pe creditoarea A. şi pe debitorii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj, nu este de natură să atragă în mod automat competenţa acesteia şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului Bucureşti.

Pe de altă parte, însăşi încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 1282/CC/2020 din 16 aprilie 2020, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, a fost contestată în prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.