Nullity of cassation appeal for failure to frame arguments within statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin încheierea de şedinţă din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de recurs formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., împotriva încheierii de şedinţă din 2 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus suspendarea contestaţiei la executare.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs contestatoarea A..

În motivarea recursului, care nu a fost încadrat în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, limitându-se să precizeze faptul că în faţa Curţii de Apel Timişoara nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă şi să prezinte parcursul litigiului.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 8 iunie 2020 s-a stabilit termen la 23 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii de atac, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor teoretice expuse, se reţine că recurenta a invocat împrejurări care vizează situaţia de fapt prin care a arătat că în etapa procesuală încheiată prin hotărârea recurată nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă şi a prezentat aspecte privind parcursul cauzei, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate şi fără a formula critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.