De facto expropriation of land; nullity of extraordinary appeal due to failure to formulate grounds under Article 488 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 12.07.2017, reclamanţii A., B. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Braşov, prin primar, obligarea pârâtului la plata unei juste despăgubiri, de 408.956 RON (85995 euro) pentru exproprierea suprafeţei de 318 mp din terenul proprietatea lor, situat în municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x Braşov, cu nr. top x, 2839/1 şi rectificarea suprafeţei aceluiaşi imobil în sensul înscrierii suprafeţei reale a acestuia de 522 mp, în loc de 851 mp cum apare în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 23-25 din Legea nr. 33/1994, art. 35, art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, dispoziţiile art. 1 teza a II-a din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu referire la exproprierea de facto.

2. Sentinţa Tribunalului Braşov

Prin sentinţa nr. 272/S/02.12.2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis acţiunea; a obligat pârâtul la plata sumei de 408.956 RON, echivalent a 85.995 euro, cu titlu de despăgubiri, în favoarea reclamanţilor, pentru suprafaţa de 318 mp din terenul cu nr. top x, 2839/1 înscris în CF nr. x Braşov; a rectificat suprafaţa imobilului cu nr. top x, 2839/1 înscris în CF nr. x Braşov, în sensul înscrierii suprafeţei reale a acestuia de 522 mp; a stabilit onorariu final pentru expertiza evaluatorie din raportul de expertiză tehnică nr. x/25.10.2019, în cuantum de 2070 RON pentru expert C. (achitat 1000 RON de reclamanţi), de 2070 RON pentru expert D. (din care s-a achitat de reclamanţi 1000 RON) şi de 2070 pentru expert E. (neachitat); a obligat reclamanţii la plata diferenţei de onorariu de 2070 RON, pentru expert E., de 1070 RON, pentru expert C. şi de 1070 RON, pentru expert D.; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 4000 RON către reclamanţi (contravaloarea onorarii expert achitate).

3. Decizia Curţii de Apel Braşov

Prin decizia nr. 361/Ap/16.06.2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul pârâtului împotriva sentinţei; a admis apelul reclamanţilor; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâtul la plata, către reclamanţi, a cheltuielilor de judecată de 8210 RON în primă instanţă; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a obligat apelantul pârât la plata, către apelanţii reclamanţi, a cheltuielilor de judecată efectuate de aceştia în apel, în sumă de 2.000 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîncadrat în drept, pârâtul Municipiul Braşov, prin primar.

Recurentul a arătat că în motivarea soluţiei, instanţa de apel a constatat că tribunalul a apreciat, în mod legal şi temeinic, că a existat o preluare în fapt, în mod nelegal, a suprafeţei în litigiu de către Municipiul Braşov, aspect faţă de care este ţinut să repare prejudicial produs prin acea faptă.

A precizat că, astfel cum a arătat instanţei de apel, conform sentinţei nr. 9513/27.06.1995 pronunţată în dosarul nr. x/1995 al Judecătoriei Braşov şi deciziei nr. 1822/A/1997 pronunţată în dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Braşov, s-a hotărât restabilirea situaţiei anterioare naţionalizării imobilului cu nr. top initial x, iar acest lucru implică restabilirea dreptului de proprietate pe limitele iniţiale ale imobilului.

Expertul a stabilit suprafaţa de 522 mp pe limitele existente pe teren la data efectuării raportului de expertiză însă, potrivit recurentului, ar fi trebuit să suprapună limitele imobilului menţionate mai sus peste limitele existente în teren şi astfel ar fi rezultat o suprafaţă mai mare de 522 mp neocupată de drumul cu nr. cad. x, aspect faţă de care a apreciat că o parte din suprafaţa lipsă a reclamanţilor se regăseşte şi dincolo de gardul dinspre sud şi nu integral la drum.

A considerat astfel calculul suprafeţelor efectuat ca urmare a suprapunerii din Anexa nr. 5 la RET ca fiind incorect, fără a ţine cont de limita sudică a imobilului cu nr. top initial x înspre imobilul cu nr. top x, aşa cum apare în schiţa de CF.

În raport de aceste aspecte, recurentul a susţinut ca nelegală reţinerea instanţei de apel în sensul că expertul ar fi efectuat suprapunerea schiţei de carte funciară şi a schiţei din actul de arhivă de CF nr. x peste măsurătorile topografice în anexa 5 la raportul de expertiză folosind aceste elemente în determinarea suprafeţei ocupate de pârâtă.

Potrivit recurentului, confirmarea acestui aspect reiese şi din actul 9296/1996 care a stat la baza documentaţiei întocmite de F. pentru intabularea străzii Unirii ce face legătura între strada x şi Piaţa Unirii, act ce se regăseşte în expertiza G. ca anexa 2.

Conform înscrisului menţionat, la intersecţia străzii Constantin Brâncoveanu cu strada x, limita cu strada x nr. topografic x în suprafaţă de 850,9 mp este construcţia. Acest lucru arată faptul că sistematizarea străzii s-a făcut cu mult înaintea intabulării H., respectiv cu mult înaintea anului 1996, deci anterior intabulării imobilului cu număr cadastral x cu destinaţia stradă.

Din studiul cărţii funciare x Braşov, în opinia recurentului, rezultă că şi imobilul cu număr topografic x în suprafaţă de 74,5 stj (268,2 mp) a intrat în proprietatea Municipiului Braşov cu titlu de drept naţionalizare în baza Legii nr. 119/1948.

Mai mult, imobilul cu număr topografic x care se regăseşte la intersecţia străzii Unirii cu Piaţa Unirii a suferit o dezmembrare în 1928, iar nr. topografic x a fost trecut în proprietatea Municipiului Braşov ca stradă în 1928.

Din suprapunerile cu planşa cadastrală 195, pentru recurent a reieşit că se poate observa aceeaşi lăţime a străzii, ceea ce reprezintă un argument în plus pentru faptul că sistematizarea străzii s-a făcut mult înaintea înscrierii în evidenţele de carte funciară, motiv pentru care a apreciat că înscrierea străzii cu număr topografic x nu se poate identifica cu naşterea dreptului de proprietate, fiind doar pentru opozabilitate faţă de terţi.

Faptul că la întocmirea expertizei topografice expertul nu a ţinut cont de limitele iniţiale ale imobilului astfel cum erau materializate anterior naţionalizării a generat, în opinia recurentului, o identificare care nu corespunde realităţii.

Recurentul a susţinut că raportat la acest aspect, instanţa de apel a reţinut că în partea de sud imobilul era limitat de alte construcţii şi că aşa cum rezultă din constatările expertului imobilul are delimitări clare pe toate laturile.

Or, tocmai critica privind stabilirea suprafeţei raportat la limitele existente pe teren la data efectuării raportului de expertiză, fără luarea în considerare a limitelor iniţiale ale imobilului, anterior naţionalizării nu a fost analizată de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte valoarea terenului, instanţa de apel a reţinut că în condiţiile în care pârâtul a ocupat un teren construibil şi i-a dat destinaţia de teren neconstruibil este firesc să repare prejudiciul produs efectiv, despăgubirea având în vedere valoarea terenului de care reclamanţii au fost lipsiţi, potrivit destinaţiei existente la momentul săvârşirii faptei ilicite şi nu valoarea determinată de destinaţia dată ulterior de pârât.

Or, a arătat curţii de apel că această caracteristică a imobilului teren a existat atât înainte de sistematizarea străzii Unirii cât şi posibil înainte de naţionalizarea acestuia conform Decretului nr. 92/1950.

A arătat că faţă de acest aspect a criticat valoarea reţinută în concluziile raportului de expertiză, evaluare însuşită de instanţă, care are în vedere comparabila nr. 4 considerată ca fiind cea mai apropiată de caracteristicile fizice şi economice ale subiectului, vizând un teren construibil şi care ajunge la o valoare de piaţă a terenului de 230 euro/mp.

Însă în speţă terenul în litigiu a avut şi are destinaţia de drum, aspect faţă de care se încadrează în categoria "teren neconstruit şi neconstruibil", singura comparabilă identificată prin raportul de expertiză care se apropie de caracteristicile terenului o reprezintă comparabila nr. 3, identificat ca teren cu un preţ de 120 euro/mp.

În ceea ce priveşte valorile pe care instanţa ar fi trebuit să le aibă în vedere, recurentul a apreciat că acestea sunt cele prevăzute de Ghidul cu valorile de piaţă orientative al proprietăriler imobiliare emis de Camera Notarilor pentru anul 2010.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie completul de filtru a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 22.09.2021.

Prin punctul de vedere formulat la raportul de admisibilitate, intimaţii-reclamanţi au reiterat excepţia de nulitate a recursului şi au solicitat acordarea cheltuielior de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 2000 RON pentru intimatul-reclamant A. şi 2000 RON pentru intimata-reclamantă B., conform chitanţelor depuse la dosar.

6. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar pe fond, au solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

În susţinerea excepţiei nulităţii, intimaţii au arătat că motivele de recurs le reiau în întregime pe cele de apel, fără a se aduce noi argumente sau temeiuri de drept cu referire la aplicarea greşită a unor norme de drept material.

Cu privire la criticile privind suprafaţa preluată din proprietatea reclamanţilor, au solicitat respingerea acestora. Concluziile expertizei topografice sunt precise şi clare, iar recurentul, deşi a criticat expertiza topografică, nu a solicitat, nici la fond şi nici în apel, efectuarea unei noi expertize.

Aşa cum corect au reţinut instanţele, la stabilirea valorii terenului interesează caracteristicile bunului (categoria de folosinţă) la momentul preluării de fapt şi nu destinaţia dată ulterior de recurent, respectiv aceea de drum.

Au mai arătat că stabilirea despăgubirii a fost corect făcută potrivit dreptului comun raportat la data pierderii dreptului de proprietate cu aplicarea ratei inflaţiei şi nu conform dispoziţiilor speciale prevăzute în Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că recursul este întemeiat pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

A susţinut că reţinerile instanţelor fondului potrivit cărora regimul juridic al imobilului este de drept comun, întrucât cererea de revendicare a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 9513/1995 a Judecătoriei Braşov pe aceste dispoziţii şi, în consecinţă, şi despăgubirile care înlocuiesc valoarea porţiunii de teren ocupate de pârât urmează acelaşi regim, respectiv al dreptului comun conform răspunderii civile delictuale, sunt eronate, astfel încât întreaga speţă a fost soluţionată greşit.

Astfel, curtea de apel a considerat că în condiţiile în care a ocupat un teren construibil şi i-a dat destinaţia de teren neconstruibil (drum) este firesc să repare prejudiciul produs efectiv, iar despăgubirea să aibă în vedere valoarea terenului de care reclamanţii au fost lipsiţi, potrivit destinaţiei existente la momentul săvârşirii faptei ilicite şi nu valoarea determinată de destinaţia ulterioară.

Or, recurentul a considerat că valoarea care ar fi trebuit avută în vedere este cea prevăzută de Ghidul cu valorile de piaţă orientative al proprietăţilor imobiliare emis de Camera Notarilor Publici pe anul 2010 şi asta întrucât exproprierea de utilitate publică se face în condiţiile Legii nr. 255/2010.

Mai mult, a arătat că sistematizarea străzii s-a făcut anterior anului 1996 iar înscrierea dreptului Municipiului Braşov asupra drumului public a avut drept scop reglementarea situaţiei juridice asupra unei situaţia de fapt preexistente cu mult înaintea actului x/08.10.2010, iar reglementarea suprafeţei lipsă din evidenţele de carte funciară se poate face conform prevederilor Legii nr. 7/1996.

Raportat la aceste aspect pe care instanţa de apel l-a considerat nefondat, recurentul a apreciat că soluţia acesteia a fost dată cu înccălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat, ci preia, într-o manieră identică, apărările formulate în cadrul motivelor de apel, asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat.

Răspunzând motivelor de apel ale pârâtului, instanţa de apel a reţinut că cererea reclamanţilor vizează obligarea pârâtului la plata contravalorii suprafeţei de 318 mp teren situat în str. x, imobil care a aparţinut antecesorilor reclamanţilor, naţionalizat prin Decretul lege nr. 92/1950 şi care, anterior restabilirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei B. prin sentinţa nr. 9513/1995 a Judecătoriei Braşov, a fost dezmembrat în mai multe loturi.

A mai reţinut instanţa de apel că, urmare a neintrării în posesia imobilului, defuncta B. a solicitat măsuri reparatorii pentru acest imobil, în baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 187 bis/12.02.2002, notificare respinsă, întrucât B. avea calitatea de proprietar tabular. Însă, constatându-se împrejurarea că există suprafeţe ce au aparţinut acesteia şi care erau ocupate de str. x, pârâtul a propus un schimb de terenuri condiţionat de întocmirea unei documentaţii cadastrale din care să rezulte suprafeţele afectate.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat faptul că imobilul reclamanţilor actual, cu nr. top x, 2839/1 din CF x nu a avut niciodată 851 mp, ci doar 840 mp şi că o suprafaţă de 318 mp din acest teren se regăseşte în imobilul drum, domeniu public, înscris în CF x Braşov, cu nr. cadastral x, proprietatea municipiului Braşov.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de apel a constatat că în mod corect, ţinând cont de efectele sentinţei nr. 9513/27.06.1995 a Judecătoriei Braşov, prima instanţă a apreciat că a existat o preluare în fapt a suprafeţei în litigiu, în mod nelegal, de către pârât, şi că acesta este ţinut să repare prejudiciul produs prin această faptă. Contrar criticilor pârâtului, expertul a efectuat suprapunerea schiţei de carte funciară şi a schiţei din actul de arhivă de CF nr. x peste măsurătorile topografice în anexa 5 la Raportul de expertiză, folosind aceste elemente în determinarea suprafeţei ocupate de pârât.

Instanţa de apel a înlăturat afirmaţiile potrivit cărora o parte din terenul lipsă al reclamanţilor s-ar regăsi "dincolo de gardul dinspre sud", dat fiind că la sud, aşa cum rezultă din Anexele 3 şi 5 imobilul era limitat de alte construcţii şi că aşa cum rezultă din constatările expertului, imobilul are delimitări clare pe toate laturile, delimitări materializate în teren de construcţia amplasată pe teren, o construcţie anexă (garaj), gard de beton şi gard de plasă de sârmă.

De asemenea, au fost înlăturate şi susţinerile referitoare la faptul că sistematizarea străzii a fost făcută anterior şi că înscrierea străzii cu nr. top x în evidenţele de CF a fost făcută doar pentru opozabilitate. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că expertul a comparat vechile schiţe de CF şi a constatat că fosta stradă I. avea o lăţime mult mai mică decât actuala str. x înscrisă în CF x Braşov în baza H.G. nr. 972/2002, stradă care a fost sistematizată şi care cuprinde actualmente şi locuri de parcare. Faptul că sistematizarea străzii s-a făcut anterior anului 1996 nu are relevanţă în condiţiile în care prin această sistematizare a fost încălcat dreptul antecesoarei reclamanţilor, încălcarea continuând să se producă şi în prezent.

În ceea ce priveşte motivele de apel referitoare la valoarea reţinută a terenului, instanţa de apel a constatat că, în condiţiile în care apelantul pârât a ocupat un teren construibil şi i-a dat destinaţia de teren neconstruibil drum, este firesc să repare prejudiciul produs efectiv, despăgubirea urmând să aibă în vedere valoarea terenului de care reclamanţii au fost lipsiţi, potrivit destinaţiei existente la momentul săvârşirii faptei ilicite, iar nu valoarea determinată de destinaţia dată ulterior de apelantul pârât.

Critica referitoare la neutilizarea valorilor furnizate de Ghidul cu valorile de piaţă orientative ale proprietăţilor imobiliare emis de Camera Notarilor Publici pentru anul 2010 a fost înlăturată, faţă de împrejurarea că nu se poate determina valoarea prin raportare la o valoare medie atunci când există comparabile având caracteristicile apropiate de cele ale bunului evaluat.

Referitor la apelul reclamanţilor, instanţa de apel a constatat că sumele achitate cu titlu de diferenţe de onorariu reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în faţa primei instanţe, pe care aceştia nu au avut timpul necesar pentru a le achita şi solicita în faţa primei instanţe dat fiind faptul că onorariul definitiv al experţilor a fost stabilit prin sentinţă judecătorească.

Faţă de soluţia de admitere a acţiunii, având în vedere culpa procesuală a pârâtei şi dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., instanţa de apel a modificat sentinţa primei instanţe şi a obligat pârâtul la plata tuturor cheltuielilor pricinuite de soluţionarea procesului în primă instanţă. De asemenea, întrucât apelul pârâtului a fost respins, apelul reclamanţilor a fost admis, iar aceştia au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în calea de atac, în cuantum de 2000 RON, instanţa de apel a admis solicitarea formulată şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată menţionate.

Prin recursul declarat, pârâtul a reiterat toate aspectele deduse judecăţii în calea de atac devolutivă prin motivele proprii de apel, care şi-au găsit dezlegare jurisdicţională prin considerentele deciziei atacate anterior expuse, fără a arăta, în concret, în ce ar consta nelegalitatea săvârşită de către instanţa de apel şi fără a expune argumente noi, care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi să poată fi analizate ca atare, de către instanţa de recurs. De asemenea, recurentul nu a expus vreo critică referitoare la soluţia instanţei de apel în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra apelului reclamanţilor.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul este nul, iar cererea formulată de către intimaţii-reclamanţi privind acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată şi va fi admisă, întrucât, raportat la soluţia adoptată, recurentul-pârât este parte căzută în pretenţii conform art. 453 C. proc. civ., iar intimaţii au făcut dovada acestora, aşa cum rezultă din chitanţele depuse la dosar, fiind astfel îndeplinite condiţiile textului legal.

Referitor însă la cuantumul cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate, în sumă totală de 4000 RON, respectiv câte 2000 RON pentru fiecare intimat, Înalta Curte constată că este vădit disproporţionat în raport cu circumstanţele şi complexitatea cauzei, care a fost soluţionată la un singur termen de judecată, în complet de filtru, fără citarea părţilor, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., acesta va fi redimensionat la suma de câte 1000 RON pentru fiecare intimat-reclamant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov, prin primar împotriva deciziei nr. 361/Ap din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A. şi 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov, prin primar, cu sediul în Braşov, BV. Eroilor nr. 8, judeţul Braşov împotriva deciziei nr. 361/Ap din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., domiciliaţi în Braşov, judeţul Braşov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat J., cu sediul în Braşov, judeţul Braşov.

Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A. şi 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2021.