Jurisdiction for objection to enforcement: debtor's domicile determines competent court, not creditor's location or issuing authority

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08.09.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2019, solicitând suspendarea executării silite începute de către BEJ B. până la soluţionarea prezentei contestaţii; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; anularea somaţiei şi a tuturor actelor emise de BEJ B. în prezentul dosar de executare, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite; întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 723 şi urm. C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti; respingerea cererii de suspendare a executării silite şi ca lipsită de obiect cererea formulată cu privire la întoarcerea executării silite, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, respectiv respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

La data de 27.10.2020 contestatorul a depus la dosar o completare a contestaţiei la executare prin care a arătat că înţelege să conteste şi cuantumul creanţei stabilite prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert C..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 2842/21.12.2020, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În esenţă, instanţa a reţinut că, având în vedere că sediul debitorului din prezenta contestaţie la executare, respectiv Ministerul Justiţiei, se află în raza teritorială a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. care statuează că instanţa de executare este cea în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

În cauză nu sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce instituie o competenţă alternativă pentru formularea acţiunii împotriva mai multor pârâţi, câtă vreme părţi în prezenta cauză sunt doar contestatorul Ministerul Justiţiei şi creditoarea intimată.

Prin sentinţa nr. 3666/23.04.2021, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A constatat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651, precum şi prin analogie a celor ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toţi debitorii.

A mai reţinut instanţa că, potrivit normelor de competenţă în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite (art. 127 C. proc. civ.), şi raportat la calitatea creditoarei, Judecătoria Alba Iulia a devenit instanţă de executare, fiind instanţa judecătorească de acelaşi grad şi aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care îşi desfăşoară activitatea creditoarea. Dealtfel această instanţă a pronunţat şi încheierea de încuviinţare a executării silite.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1504/2019 de către debitorul Ministerul Justiţiei.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiţiei.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva acestora, în raport de dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., prezintă relevanţă în raport de dispoziţiile art. 122 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speţă, Ministerul Justiţiei este debitor principal, întrucât este ordonator principal de credite pentru ceilalţi debitori, iar contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Justiţiei.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiţiei este în sectorul 5, Bucureşti, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.