Territorial jurisdiction for contestation of forced execution against multiple debtors with different domiciles

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 10.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de B. în dosarul nr. x/2019; admiterea contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executare emise la 15.07.2020, a executării silite înseşi, a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 146/17.01.2020 a Judecătoriei Oradea, din dosarul nr. x/2020 şi respectiv a încheierii nr. 198/22.01.2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 8172/16.12.2020, Judecătoria Sector 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651, precum şi prin analogie a celor ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toţi debitorii.

A mai reţinut instanţa că intimatul creditor (având calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea) şi-a manifestat opţiunea rezultând din dispoziţiile art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitori. Însă, această opţiune a creditorului contravine dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul, instanţa a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului. Aşadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al B. creditorul este reclamant în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. În consecinţă, textul legal impune creditorului obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Aşadar, creditorul din prezenta cauză, deşi a învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Prin urmare, competenţa a fost declinată în favoarea Judecătoriei Arad, ca judecătorie aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Oradea.

Prin sentinţa nr. 2283/12.05.2021, Judecătoria Arad a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că deşi executarea silită este îndreptată împotriva mai multor debitori cu sedii sociale diferite, iar creditorul-intimat a sesizat Judecătoria Oradea cu o cerere de intervenţie în executarea silită, această instanţă încuviinţând şi executarea silită, în speţă, contestaţia la executare este formulată doar de un singur debitor, respectiv Ministerul Finanţelor Publice care a şi sesizat instanţa de la sediul său social.

Introducerea contestaţiei la executare de către debitorul-contestator Ministerul Finanţelor Publice la instanţa de la sediul său social nu contravine dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., întrucât, calitatea de judecător în cauză o are intimatul, deci cel asimilat pârâtului. Or, dacă în ipoteza în care judecătorul este reclamant, acesta este obligat să aleagă una din instanţele enumerate la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în ipoteza în care acesta este pârât, alin. (2) conferă posibilitatea doar pentru reclamant de a alege una dintre instanţele deopotrivă competente. Cu alte cuvinte, alin. (2) stabileşte o competenţă de ordine privată, reclamantul, în speţă, contestatorul, având posibilitatea de a sesiza o altă instanţă decât cea de executare, iar intimatul fiind singurul îndreptăţit de a invoca necompetenţa teritorială.

De altfel, aşa cum a arătat Înalta Curte prin decizia nr. 1443/2020, prin care a soluţionat conflictul negativ de competenţă într-o speţă similară, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, alegerea aparţine persoanei îndreptăţită conform art. 116 C. proc. civ., în speţă debitorul.

Pe cale de consecinţă, raportat la considerentele arătate, instanţa a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, unde se afla sediul debitorului care, de altfel, a investit această din urmă instanţă cu judecarea contestaţiei la executare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 343/E/2019 al B. de către debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

Or, în speţă, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestaţiei la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice.

Faptul că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării nu determină stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea respectivei instanţe, în raport de textele de lege menţionate care reglementează expres instanţa competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reţine, totodată, că încheierea de încuviinţare a executării silite este pronunţată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestaţiei la executare, introdusă în condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competenţa instanţei care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulţi debitori şi că încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată împotriva acestora prezintă relevanţă în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulţi pârâţi, printre care şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Pe de altă parte, Ministerul Finanţelor Publice este debitor principal fiind, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, instituţia abilitată a aloca sumele de la buget necesare plăţii drepturilor salariale, iar contestaţia la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Finanţelor Publice este în sectorul 5, Bucureşti, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.