Negative jurisdictional conflict resolved: Medgidia court kept as forum after invalid third-party venue challenge.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 30.10.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 9.200 euro reprezentând valoarea autoutilitarei marca x; 5.645,78 RON reprezentând dobânda legală calculată de la data de 18.09.2018 până la data sesizării instanţei şi în continuare, până la data achitării efective a debitului principal; 250 RON reprezentând valoarea chiriei pentru autoutilitara marca x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386 C. civ.

La data de 16.12.2020, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie, prin care a solicitat introducerea în cauză a societăţii C. S.R.L. şi obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.

La data de 05.01.2021, C. S.R.L. a depus note scrise prin care a invocat pe cale de excepţie, necompetenţa teritorială a Judecătoriei Medgidia, tardivitatea formulării cererii de chemare în garanţie, inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 292/03.03.2021, Judecătoria Medgidia a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Buftea.

A reţinut instanţa că Judecătoria Medgidia nu este nici instanţa de la domiciliul pârâtului, nici instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. Locul în care s-a produs fapta ilicită este locul în care a avut loc incendiul, acesta fiind şi locul în care s-a produs prejudiciul, respectiv la Km 77/A2 între localităţile Drajna şi Fundulea, localităţi care nu sunt în circumscripţia Judecătoriei Medgidia.

Prin urmare, având în vedere faptul că domiciliul pârâtei se află în Voluntari, judeţul Ilfov, prin raportare la dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Buftea.

Prin sentinţa nr. 8442/24.05.2021, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că obiectul cererii este reprezentat de obligaţia pârâtei de despăgubire, în temeiul unei presupuse fapte ilicite, deci o acţiune personală, patrimonială, competenţa teritorială în acest caz fiind alternativă, respectiv oricare dintre instanţele prevăzute la art. 107 alin. (1) sau art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., fiind deopotrivă competente.

Întrucât normele de competenţă menţionate nu au caracter de ordine publică, ci de ordine privată, dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale aparţine exclusiv pârâtului, neinvocarea acesteia prin întâmpinare atrăgând sancţiunea decăderii, conform dispoziţiilor art. 208 alin. (2), coroborate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către persoana chemată în garanţie nu poate atrage necompetenţa instanţei sesizate de reclamant, având în vedere, pe de o parte, faptul că dreptul acesteia de a depune întâmpinare vizează exclusiv cererea de chemare în garanţie, şi nu cererea de chemare în judecată, între reclamant şi chematul în garanţie neexistând raporturi juridice directe, sub aspectul competenţei de soluţionare a acestei cereri operând prorogarea de competenţă în baza art. 123 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, competenţa teritorială a Judecătoriei Medgidia s-a definitivat prin neinvocarea, de către pârât, a excepţiei necompetenţei teritoriale prin întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, pentru următoarele argumente:

Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

În prezenta cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune personală în pretenţii (obligarea pârâtei la despăgubiri pentru o pretinsă faptă ilicită), situaţie în care devin incidente atât normele ce reglementează competenţa teritorială relativă, cât şi cele care reglementează competenţa teritorială alternativă.

La data de 16.12.2020, pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a C. S.R.L., iar la data de 17.02.2021, C. a depus note scrise prin care a invocat, printre altele, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Medgidia.

Deşi prin încheierea de şedinţă din 23.02.2021 Judecătoria Medgidia a rămas în pronunţare asupra excepţiei de necompetenţă teritorială invocată, în opinia acestei instanţe, de către chematul în garanţie menţionat (pronunţarea fiind amânată pentru data de 03.03.2021, când a fost pronunţată sentinţa de declinare), instanţa nu a încuviinţat, în prealabil, cererea de chemare în garanţie, cu consecinţa introducerii în proces a persoanei chemată în garanţie.

Rezultă, aşadar, că Judecătoria Medgidia a luat în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei pe care nu o invocase, cum impun dispoziţiile art. 130 (3) C. proc. civ., (doar) pârâtul prin întâmpinare, ci chematul în garanţie care nici nu dobândise în proces calitatea de parte, în cauză nefiind încă pronunţată încheierea de admitere în principiu (art. 72 alin. (2) şi art. 64 alin. (2) C. proc. civ.).

Aşadar, în mod greşit şi cu încălcarea regulilor procedurale, această instanţă a luat în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a şi admis-o, dezinvestindu-se de soluţionarea cauzei.

Cum pârâta B. S.R.L. nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, iar C. S.R.L. nu dobândise calitatea de chemat în garanţie, astfel cum anterior s-a arătat, având în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", prin alegerea făcută de reclamant a Judecătoriei Medgidia aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.