Inadmissibility of annulment challenge against definitive interlocutory decision in appeal filter procedure

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 741/06.04.2021 pronunţată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 129/20.02.2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 31.05.2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 741/06.04.2021 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2018.

În motivare, contestatorul a arătat că în mod greşit cauza a fost soluţionată pe cale de excepţie, cu evitarea nejustificată a analizării fondului dedus judecăţii, deşi la dosar existau probe suficiente care să ateste încălcarea drepturilor procesuale ale contestatorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din acelaşi cod face referire la hotărârile instanţei de recurs şi motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

În raport de aceste prevederi, contestaţia în anulare exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia nr. 741/06.04.2021 supusă contestaţiei în anulare a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 129/20.02.2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Această decizie a fost pronunţată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488…anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de vreo cale de atac.

Prin urmare, întrucât hotărârea menţionată nu are deschisă nicio cale de atac, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., cu domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş, împotriva deciziei nr. 741 din 6 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în contradictoriu cu intimata B., cu domiciliul la avocat C. în Timişoara, str. x A, judeţul Timiş.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2021.