Recusal bid fails; appellate panel upholds restitution ruling and annulment challenge dismissal

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de contestaţia în anulare formulată de către contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 155/18.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosar nr. x/2018, decizie prin care a fost admis recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 487/A/13.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosar nr. x/2018.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Prin încheierea de şedinţă din 01.02.2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petenta A..

Prin decizia nr. 78/04.02.2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 155/18.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosar nr. x/2018.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 01.02.2021 a declarat recurs întemeiat generic pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., petenta A..

Recurenta a arătat că membrii completului de judecată în raport de care a formulat cererea de abţinere (care i-a fost respinsă prin încheierea recurată) erau incompatibili atât să judece cauza (situaţie faţă de care invocă nulitatea privind compunerea instanţei care a pronunţat decizia nr. 78/04.02.2021, prin care s-a soluţionat pricina), cât şi să soluţioneze cererea de recuzare.

Recurenta a reiterat aspectele conţinute în cererea de recuzare şi a arătat că judecătorii din completul căruia i-a fost repartizat prezentul dosar au făcut parte şi din alte completuri de judecată care au soluţionat dosare în cadrul cărora petenta a figurat ca parte din anul 2010 până în prezent. Soluţiile pronunţate în acele dosare au fost de natură să pună petenta în imposibilitatea de a-şi relua activitatea profesională pentru care deţine studii specifice, respectiv de a-şi recupera drepturile salariale/nesalariale de care beneficia în temeiul contractului individual de muncă nr. x/22.08.2000. În continuare, recurenta a expus pe larg de ce nenumăratele litigii pe care le-a avut, deşi nu par a avea legătură unele cu altele, justifică totuşi cererea de recuzare care i-a fost respinsă prin încheierea atacată.

A mai arătat recurenta că în cauză este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cererea de recuzare, iar ulterior preluate în cererea de recurs.

Recursul a fost declarat la data de 10.03.2021, în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ. care, raportat la data comunicării deciziei nr. 78/04.02.2021 (04.03.2021, conform dovezii de comunicare de la dosar apel) s-a împlinit la data de 10.03.2021 (zi lucrătoare de miercuri).

La data de 13.04.2021, recurenta a depus un nou memoriu de recurs, care însă nu poate fi avut în vedere de către instanţă, întrucât se situează în afara termenului de recurs reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. care, în cazul concret dedus judecăţii, este de 5 zile şi curge de la data comunicării hotărârii de soluţionare a cauzei, conform art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., iar nu de la comunicarea încheierii de soluţionare a cererii de recuzare, încheiere care nu este supusă comunicării.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar recurenta a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 22.04.2021 (data email), în termen legal, intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului, pentru netimbrare, excepţia de tardivitate, întrucât calea de atac este depusă peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., respectiv decizia nr. 78/04.02.2021 a fost comunicată la data de 04.03.2021, iar recursul figurează înregistrat la data de 12.03.2021. A mai invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrare, raportat la împrejurarea că argumentele deduse judecăţii nu se subsumează niciuneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind incidentă incompatibilitatea membrilor completului de judecată. Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, a arătat că hotărârile judecătoreşti în raport de care se invocă această excepţie nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii.

Intimata a solicitat amendarea recurentei în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât calea de atac este formulată cu rea-credinţă.

La data de 26.05.2021 recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON stabilită în sarcina sa de către instanţa de recurs, astfel încât excepţia de netimbrare nu se susţine. Referitor la nulitatea pentru neîncadrare, recurenta arată că recursul a fost motivat abia la data de 08.04.2021, întrucât până la acel moment nu a avut cunoştinţă de conţinutul încheierii recurate, iar argumentele expuse sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., situaţie faţă de care şi această excepţie se impune a fi respinsă. În ce priveşte excepţia de tardivitate, recurenta arată că recursul a fost formulat în termenul legal, aşa cum rezultă şi din actele dosarului. Referitor la solicitarea de amendare pentru exercitarea cu rea-credinţă a căii de atac, recurenta a solicitat respingerea acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei nr. 155/18.05.2020 (pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosar nr. x/2018), contestaţie obiect al dosarului nr. x/2020, petenta A. (contestatoarea) a formulat cerere de recuzare, soluţionată în sensul respingerii prin încheierea recurată în prezenta cauză.

Prin cererea de recuzare s-a învederat că membrii completului învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare au pronunţat mai multe hotărâri şi încheieri de şedinţă în dosare similare în care contestatoarea a figurat ca parte. Soluţiile pronunţate în aceste dosare din anul 2010 şi până în prezent, deşi iniţial au plecat de la o corectă analiză juridică raportată la faptele reţinute corelat cu dispoziţiile legale aplicabile la momentul învestirii completelor de judecată din care au făcut parte, în timp, din motive necunoscute, considerentele reţinute în raport cu documentele depuse şi dispoziţiile legale incidente au condus la soluţii surprinzătoare a căror efect real a fost de a pune petenta în imposibilitatea de a-şi relua activitatea profesională şi de a-şi recupera drepturile salariale.

După expunerea pe larg a celor reţinute prin hotărârile enumerate, petenta a concluzionat că din cererile asupra cărora magistraţii recuzaţi ar trebui să se pronunţe rezultă că ar trebui să se constate autoritatea de lucru judecat ale unor decizii care au legătură directă cu prezentul dosar asupra cărora au deja puncte de vedere pronunţate în timp.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 01.02.2021 recurată, s-a reţinut, referitor la motivele de recuzare formulate, că în cauză, calea extraordinară de atac este exercitată împotriva unei decizii pronunţate în recurs de un alt complet al Curţii de Apel Bacău, prin care s-a cenzurat decizia din apelul pronunţat de Tribunalul Bacău, care a diseminat modul de soluţionare, de către Judecătoria Bacău, a cererii de restituire cauţiune împreună cu cererea reconvenţională având ca obiect plata de despăgubiri, magistraţii neaflându-se în situaţia de a cenzura, prin intermediul căii de atac, propriile hotărâri. Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai reţinut că nici cazul de la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu poate fi valorificat, întrucât nu se poate reţine că magistraţii recuzaţi şi-ar fi exprimat în vreun fel opinia asupra soluţiei pe care urmează să o pronunţe în cauză, respectiv o antepronunţare. Faptul că au soluţionat alte dosare nu prezintă relevanţă din perspectiva acestui caz de incompatibilitate.

Referitor la pct. 2 al art. 42 C. proc. civ., s-a reţinut că din împrejurările de fapt şi drept invocate nu s-au conturat conturate elemente care să indice vreun interes al magistraţilor în soluţionarea cauzei, soluţiile pronunţate în alte dosare nejustificând în cauză incidenţa acestui text.

De asemenea, instanţa a apreciat că nu sunt nici elemente care ar putea genera o stare de incompatibilitate din perspectiva pct. 13 C. proc. civ.. Nu se poate genera o stare de incompatibilitate în ce priveşte soluţiile pronunţate anterior în dosare care au avut alte obiecte (litigii de dreptul muncii), întrucât prin pronunţarea acelor soluţii, magistraţii nu au antamat aspecte de natura celor deduse judecăţii în prezentul dosar ce are ca obiect o contestaţie în anulare. Nici o eventuală autoritate de lucru judecat faţă de soluţiile din alte dosare, cum susţine contestatoarea, nu determină incompatibilitatea judecătorului, întrucât într-o asemenea situaţie se pune în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat.

Înalt Curte constată că, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa care a pronunţat încheierea recurată, motivele de recuzare invocate de către recurentă nu sunt incidente.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. "Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs".

Cererea de recuzare este formulată într-un dosar având ca obiect contestaţia în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate în recurs, situaţie faţă de care trebuie luate în considerare dispoziţiile deciziei în interesul legii nr. 24/19.10.2020, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 144/11.02.2021, conform cărora "În cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza I din C. proc. civ., dacă din circumstanţele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situaţia de a-şi evalua, direct sau indirect, propria hotărâre".

Dosarul de fond în cadrul căruia s-a exercitat calea de atac a recursului, apoi contestaţia în anulare în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare, are ca obiect cerere restituire cauţiune, situaţie faţă de care nu se poate vorbi despre ipoteza reglementată de art. 41 C. proc. civ.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil "când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil".

Împrejurarea invocată de către recurentă în şedinţa publică de astăzi, că judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare şi-ar fi exprimat părerea asupra litigiului în sensul reglementat de textul legal anterior menţionat nu poate fi primită, întrucât în soluţionarea unei cereri de recuzare nu sunt analizate chestiuni de fond ale cauzei care să determine o astfel de pronunţare.

În ce priveşte situaţia prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv "când există împrejurări care fac justificată temerea că el (judecătorul), soţul său, ascendenţii ori descendenţii sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă", pentru ca acest motiv de recuzare să fie întemeiat, petenta ar fi trebuit să probeze situaţia premisă prevăzută de norma menţionată, adică existenţa unui interes al magistratului judecător în soluţionarea pricinii, lucru care nu s-a realizat. Nefiind dovedită o asemenea susţinere, ea nu poate fi primită.

Art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. prevede că judecătorul mai poate fi incompatibil, atunci când "există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".

Nici această situaţie nu este incidentă speţei, întrucât existenţa unor litigii de dreptul muncii cu obiect similar este irelevantă din perspectiva motivului de recuzare, întrucât prezentul dosar are ca obiect o contestaţie în anulare, cale de atac ce exclude dezbaterea pe fond a problemei de drept dedusă judecăţii, ca să se poată suspecta o pretinsă imparţialitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 1 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., cu domiciliul în Bacău, judeţul Bacău împotriva încheierii de şedinţă din 1 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., cu sediul în Bucureşti, str. x 4, Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA-Sucursala Bacău, cu sediul în Bacău, judeţul Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2021.