Judicial-error damages claim fails; appeal quashed for non-cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă la data de 02.03.2020 sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Tribunalul Vâlcea, B., C., D., E. (judecători la Tribunalul Vâlcea), obligarea acestora să plătească despăgubirile din dosarul nr. x/2018, respectiv dobânda legala la titlul executoriu din dosarul de executare nr. 114/2017 al BEJ F., cheltuielile de judecată din respectivul dosar, daune morale şi despăgubiri de întârziere de 10.000 RON.

Prin precizarea din data de 20.03.2020, reclamantul a arătat că acţiunea se întemeiază pe repararea prejudiciilor produse prin erori judiciare potrivit art. 96 din Legea nr. 303/2004.

2. Sentinţa Tribunalului Sibiu

Prin sentinţa nr. 355/24.07.2020, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins acţiunea.

3. Decizia Curţii de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 53/19.01.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că decizia instanţei de apel este lovită de nulitate, întrucât nu a fost motivată potrivit art. 425 C. proc. civ., nu a analizat motivele de apel invocate şi în mod nelegal a respins excepţia de nulitate a întâmpinării formulate de către reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, câtă vreme această instituţie este reprezentată legal de ministru şi nu de directorul general.

Deşi în dispozitivul acestei decizii există menţiunea "definitivă", aceasta este supusă recursului, conform art. 483 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Mai arată recurentul că hotărârea este contradictorie, este dată cu încălcarea normelor de drept material, iar dispoziţiile art. 29 şi 33 din O.U.G. nr. 80/2013 nu erau aplicabile în speţă.

În cauză este vorba de o eroare judiciară în sensul art. 96 din Legea nr. 303/2004, săvârşită în dosarul nr. x/2018. Prin respingerea ca tardivă a cererii de ajutor public judiciar în apelul din dosarul nr. x/2018 a fost săvârşită o eroare judiciară, câtă vreme cererea nu fusese formulată la termenul de judecată, ci după soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (3) lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, fiind pronunţată o hotărâre definitivă contrară legii, tocmai urmare a abuzului săvârşit menţionat.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la excepţia de nulitate a întâmpinării a arătat că în mod corect a fost respinsă, actul procedural fiind semnat de către persoanele care reprezintă, potrivit legii, instituţia publică. Referitor la pretinsa eroare judiciară, arată că în mod corect în cauză s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile legale ce atrag răspunderea patrimonială pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare raportat la dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Prin cererea de recurs se deduc judecăţii aceleaşi chestiuni asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către instanţa de apel, legate de nulitatea întâmpinării formulată de pârâţi întrucât aceasta nu ar fi semnată de persoanele care reprezintă legal instituţia publică, de faptul că hotărârea nu este motivată şi de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004. Sub acest ultim aspect, recurentul reiterează situaţia de fapt a pricinii în raport de care consideră incidentă eroarea judiciară reglementată de textul legal menţionat.

Astfel, recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea soluţiei pronunţate de către instanţa de apel şi nu aduce argumente care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanţele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă şi restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, determină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea o astfel de abordare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 53 din 19 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în judeţul Vâlcea împotriva deciziei nr. 53 din 19 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, Bv. Libertăţii nr. 16, Tribunalul Vâlcea, cu sediul în judeţul Vâlcea, B., C., D., E., toţi cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Vâlcea, cu sediul în judeţul Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.