Tort damages award quashed and remanded for retrial on quantum due to contradictory tariff calculation.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 22.06.2016, A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară, a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Satu Mare prin primar şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare, să se pronunţe o hotărâre de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 350 mp, proprietatea societăţii reclamante, înscris în CF nr. x Satu Mare, estimată la suma de 132.790 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii) împreună cu dobânda legală calculată până la data introducerii acţiunii.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1383, art. 1386 C. civ., art. 148 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Municipiul Satu Mare prin primar a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata, în favoarea sa, a contravalorii lipsei de folosinţă pentru terenul proprietatea sa, situat în incinta Pieţei de alimente nr. 1 Satu Mare, pe care se află o clădire aflată în patrimoniul societăţii, valoare estimată la suma de 37.173,60 euro, TVA inclus, echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul plăţii efective.

Administraţia Domeniului Public Satu Mare a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata, în favoarea sa, a contravalorii lipsei de folosinţă pentru respectivul teren, pe care a estimat-o la suma de 37.173,60 euro, TVA inclus, echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul plăţii efective.

Prin cererile din 03.11.2016, reclamanta şi-a modificat petitul acţiunii, în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor Administraţia Domeniului Public Satu Mare şi Consiliul Local al municipiului Satu Mare prin primar la plata, de către fiecare, a contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 350 mp, proprietatea sa, înscris în CF nr. x Satu Mare, estimată la suma de 86.163 euro TVA inclus (echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii), împreună cu dobânda legală calculată până la data introducerii acţiunii, aferent perioadei 01.09.2013 - 31.08.2016. A considerat, totodată, că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a UAT, invocată prin întâmpinare şi a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local al municipiului Satu Mare, prin primar.

În subsidiar, reclamanta a achiesat, în parte, la cererile reconvenţionale, în sensul că din suma totală de 37.173,60 euro, TVA inclus, aferentă folosinţei celor 151 mp, este de acord cu plata sumei de 29.049 euro, TVA inclus, aferentă suprafeţei de 118 mp, utilizată, astfel cum rezultă din planul de delimitare.

A solicitat astfel, compensarea sumelor datorate şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 57.114 euro, fiecare, TVA inclus, plus dobânda legală datorată.

Prin precizarea la cererea de chemare în judecată din 12.12.2016, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la judecata faţă de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Satu Mare prin primar şi a chemat în judecată, alături de Administraţia Domeniului Public Satu Mare, în calitate de pârât, Consiliul Local al municipiului Satu Mare.

Consiliul Local al municipiului Satu Mare a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata, în favoarea sa, a contravalorii lipsei de folosinţă pentru terenul proprietatea sa, situat în incinta Pieţei de alimente nr. 1 Satu Mare, pe care se află o clădire aflată în patrimoniul societăţii, valoare estimată la suma de 37.173,60 euro, TVA inclus, echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plăţii, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul plăţii efective.

La 17.01.2017, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de Consiliul Local al municipiului Satu Mare, precum şi modificare apetitului acţiunii, de la suma de 132.790 euro, plus dobânda legală la suma de 86.163 euro, TVA inclus, împreună cu dobânda legală. A solicitat compensarea sumelor datorate şi obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 57.114 euro, TVA inclus, plus dobânda legală datorată, urmare a lipsei de folosinţă a terenului menţionat, rezultată din diferenţa dintre suma de 86.163 euro TVA inclus, aferentă celor 350 mp utilizaţi de către pârâţi şi suma de 29.049 euro, TVA inclus, aferentă celor 118 mp folosiţi de reclamantă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Satu Mare

Prin sentinţa nr. 143/D/22.06.2018, Tribunalul Satu Mare, secţia 1 civilă a admis în parte, acţiunea precizată; a admis, în parte, cererile reconvenţionale formulate de către pârâţii-reclamanţi; a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei echivalentul în RON la cursul oficial BNR din ziua plăţii a sumei de 58.104 euro, iar pe reclamantă să plătească pârâţilor echivalentul în RON la cursul oficial BNR din ziua plăţii a sumei de 33.850 euro, cu titlu despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 31.08.2016 şi până la efectuarea plăţii; a compensat datoriile reciproce, cu obligarea pârâţilor de a plăti reclamantei diferenţa de 24.254 euro în echivalentul valoric la cursul oficial BNR din ziua plăţii; a respins restul cererilor, ca nefondate; a compensat cheltuielile de judecată.

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Oradea în ciclul procesual anterior

Prin decizia nr. 20/Ap/22.012019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelurile declarate de S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară prin administrator judiciar A. şi de Consiliul Local al municipiului Satu Mare, Municipiul Satu Mare-Unitatea Administrativ Teritorială prin primar şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare împotriva sentinţei tribunalului, exclusiv pe baza motivului de ordine publică invocat de instanţă din oficiu, sentinţa fiind anulată, în întregime, în baza art. 480 alin. (6) C. proc. civ., iar procesul reţinut spre judecare, cu fixare termen cu citare părţi.

Prin decizia nr. 176/A/19.03.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, evocând fondul, a admis, în parte, acţiunea precizată şi modificată; a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei suma de 58.104 euro în echivalentul în RON la cursul oficial al BNR din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă al terenului din litigiu al reclamantei, pentru perioada 01.09.2013-31.08.2016, sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective; a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, suma de 1100 RON, reprezentând onorarii parţiale experţi.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 363/12.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 176/A/19.03.2019 a Curţii de Apel Oradea, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel; a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al municipiului Satu Mare şi Municipiul Satu Mare-Unitatea Administrativ Teritorială prin primar şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare împotriva aceleiaşi decizii.

5. Decizia pronunţată de curtea de apel, în rejudecare

Prin decizia nr. 327/A/16.06.2020, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, evocând fondul, a admis, în parte, acţiunea precizată şi modificată formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Satu Mare, Municipiul Satu Mare - Unitatea Administrativ Teritorială prin primar şi Administraţia Domeniului Public Satu Mare; a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească reclamantei suma de 70.612,50 euro, în echivalentul în RON la cursul oficial al B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă a terenului din litigiu al reclamantei, pentru perioada 01.09.2013 - 31.08.2016, sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective.

6. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părţile.

Recurenta-reclamantă B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar A. a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în vederea admiterii, în totalitate, a cererii în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, astfel cum a fost precizat şi, pe cale de consecinţă, obligarea intimaţilor - pârâţi, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 72.335 euro cu titlu de despăgubiri civile plus penalităţi reprezentând dobânda legală datorată conform legii.

A arătat că este proprietara tabulară a terenului în suprafaţă de 350 mp înscris în CF nr. x Satu Mare, dobândit prin cumpărare la 01.07.2010, situat, aşa cum rezultă din Planul de amplasament şi delimitare întocmit în baza proiectului nr. 4422/22.12.2014 de către topograful C., în Hala din Piaţa de alimente nr. 1 administrată de Administraţia Domeniului Public Satu Mare. Planul de delimitare este înregistrat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Satu Mare sub nr. x/05.09.2015, aceeaşi stare de fapt fiind constatată şi prin raportul de expertiză topografică. Prin acelaşi raport se concluzionează că terenul proprietatea S.C. B. S.R.L. se află sub Hala de alimente din Piaţa nr. 1 o parte, care pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost stabilită la suprafaţa de 288 mp şi pe diferenţa 62 mp (350-288=62 mp) se realizează accesul din calea publică în hală şi care este folosit de cumpărători şi cei ce accesează serviciile din piaţă.

A criticat decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În mod corect a reţinut instanţa, prin hotărârea recurată, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia de casare, a validat criteriul folosit pentru stabilirea prejudiciului, raportat la art. 16 din Anexa nr. 1 la HCL Satu Mare nr. 183/29.11.2012, astfel că dispozitivul hotărârii este în contradicţie cu considerentele reţinute de curtea de apel.

Modalitatea de calcul a prejudiciului, urmare căreia instanţa a ajuns la un cuantum de 70.612,5 euro pentru întreaga suprafaţă de 350 mp este eronată. Curtea a avut în vedere, potrivit considerentelor deciziei recurate, criteriul folosit în raportul de expertiză contabilă şi validat de către instanţa de casare, însă, în mod contradictoriu, a reţinut că pentru suprafaţa de 288 mp a rezultat o despăgubire de 58.104 euro, ceea ce înseamnă o valoare de 201,75 euro/mp, constatând că despăgubirea cuvenită pentru suprafaţa de 350 mp este în valoare de 70.612,50 euro (201,75 euro/mp x 350 mp = 70.612,50 euro).

Rezultă că, în mod eronat a ajuns instanţa la respectiva sumă, împărţind suma de 58.104 euro la suprafaţa de 288 mp, în condiţiile în care, după cum a statuat Înalta Curte, trebuia avut în vedere urmare a deciziei nr. 363/2020, algoritmul din Anexa nr. X lit. a) pct. 16 a la HCL nr. 1/2014, Anexa nr. 1 la HCL nr. 219/2014, Anexa nr. 1 la HCL nr. 242/2014, Anexa nr. 1 la HCL nr. 228/2014, respectiv Anexa nr. 1 la HCL nr. 214/2015, raportat la suprafaţa de 350 mp, rezultând tarifele indicate de ocupare şi care, prin neîncasare, de către proprietarul terenului devin prejudiciu cauzat reclamantei.

În continuare, recurenta a precizat calculul concret efectuat prin folosirea algoritmului indicat, urmare căruia a rezultat o sumă de 72.335 euro.

Or, atâta timp cât instanţa supremă a stabilit că prejudiciul produs reclamantei ar trebui calculat prin raportare la HCL-urile menţionate în Anexele 1 lit. a) pct. 16 a (produse alimentare), rezultând tarife diferenţiate în raport de suprafaţă, a considerat că, în mod eronat, curtea de apel nu a ţinut cont de aceste tarife diferenţiate, incluse în Nota de calcul a prejudiciului depusă prin Notele de şedinţă nr. x/27.05.2020 pentru termenul de judecată din 02.06.2020.

Este evident că pentru un calcul corect al prejudiciului datorat este imperios necesar a face distincţie între aceste tarife prevăzute diferenţiat în lege în raport de suprafaţă, iar nu prin împărţirea valorii de 58.104 euro la suprafaţa de 288 mp şi apoi înmulţire cu suprafaţa totală de 350 mp, cum în mod greşit a calculat instanţa de apel.

Hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, respectiv Anexele 1 lit. a) pct. 16 a la HCL-urile menţionate, în raport cu care, pentru o stabilire corectă a prejudiciului, instanţa era obligată să realizeze următorul calcul: 90 euro/mp/an pentru primii 10 mp, 78 euro/mp/an pentru următorii 10 mp (între 10-20 mp), respectiv de 66 euro/mp/an pentru ce depăşeşte 20 mp, rezultând valorile arătate prin nota de calcul realizată şi de reclamantă.

Recurenta-pârâtă Administraţia Domeniului Public Satu Mare a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea, în tot, a deciziei atacate şi respingerea acţiunii, iar în subsidiar, casarea, în parte, a deciziei şi stabilirea cuantumului despăgubirilor civile la suma corectă, cu acordarea cheltuielilor de judecată justificate, în faţa tuturor instanţelor de judecată.

A criticat decizia recurată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., deoarece hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

A solicitat respingerea acţiunii reclamantei, motivat de faptul că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale.

Recurenta a arătat că nu s-a dovedit faptul că ar fi construit pe terenul reclamantei şi nici problema dreptului de proprietate asupra halei nu a fost tranşată. Or, în această ipoteză, nu s-a probat vinovăţia sa, nici fapta ilicită, reieşind, în mod indubitabil, că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale.

A arătat faptul că instanţa de apel, la stabilirea prejudiciului pentru întreaga suprafaţa de teren - 350 mp -, nu a efectuat calculul ţinând cont de algoritmul stabilit la pct. 16 din Anexa nr. 1 la hotărârile de consiliu local depuse la dosarul cauzei (validat prin decizia de casare).

A susţinut că în situaţia în care s-ar fi raportat la acest algoritm, ar fi constatat faptul că suma cu titlu de despăgubiri este 70.580 euro, iar nu 70.612,50 euro, rezultând o diferenţă în cuantum de 232.50 euro pe care curtea de apel a stabilit-o în plus în sarcina sa.

O altă critică are în vedere faptul că instanţa de apel a respins, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 02.06.2020, în mod nejustificat, solicitarea de depunere în probaţiune de către reclamantă a contractului de vânzare - cumpărare pentru suprafaţa de teren de 232 mp, raportat la cele susţinute de lichidatorul judiciar în încheierea de şedinţa din 17.02.2017, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, potrivit căreia "suprafaţa de 232 mp a fost înstrăinată în procedura de insolvenţă".

Solicitarea a fost temeinică şi justificată, pentru a afla cu exactitate dacă la stabilirea prejudiciului aferent perioadei 01.09.2013-31.08.2016, curtea de apel trebuia să raporteze la întreaga suprafaţă de 350 mp sau la cea de 118 mp (350 mp -232 mp = 118 mp).

De asemenea, a arătat faptul că solicitarea sa, în probaţiune, a fost respinsă raportat la faptul că Înalta Curte "a arătat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 350 mp". Însă argumentul de respingere nu este pertinent, întrucât instanţa supremă a constatat doar faptul că reclamanta este proprietara întregii suprafeţe de teren (350 mp), neştiind în ce perioadă a fost vândută suprafaţa de 232 mp. Este imposibil de pus în aplicare o hotărâre judecătorească imediat ce a rămas definitivă, fiind de notorietate faptul că o instituţie publică nu poate pune în aplicare imediat o hotărâre judecătorească, oricâte diligente s-ar depune. A învederat că este nevoie de o serie de vize şi semnături în acest sens, motiv pentru care a solicitat ca, în ipoteza în care se va aprecia că datorează dobândă legală, aceasta să se calculeze după curgerea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel încât să nu fie împovărat bugetul instituţiei cu sume de bani în plus, buna-credinţă a debitorului unei sume de bani reieşind cu prisosinţă şi prin achitarea într-un termen rezonabil a datoriei. În probaţiune a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, în sensul punerii în vedere intimatei - reclamante să depună la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 232 mp.

Recurenţii-pârâţi Municipiul Satu Mare Unitatea Administrativ Teritorială prin primar si Consiliul Local al Municipiului Satu Mare au solicitat admiterea recursului, în principal, casarea, în tot, a deciziei atacate şi respingerea acţiunii, iar în subsidiar, casarea, în parte, a deciziei atacate şi recalcularea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor civile la suma corectă, cu acordarea cheltuielilor de judecată justificate de la dosar, în faţa tuturor instanţelor de judecată.

Au criticat decizia recurată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., deoarece cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Au solicitat respingerea acţiunii reclamantei, motivat de faptul că nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale.

Au arătat că nu s-a dovedit faptul că ar fi construit pe terenul reclamantei şi, de altfel, nici problema dreptului de proprietate asupra halei nu a fost tranşată. Or, în această ipoteză, în opinia recurenţilor, nu s-a probat vinovăţia, nici fapta ilicită, reieşind, în mod indubitabil, că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale.

Au mai arătat faptul că instanţa de apel, la stabilirea prejudiciului pentru întreaga suprafaţa de teren - 350 mp -, nu a efectuat calculul ţinând cont de algoritmul stabilit la pct. 16 din Anexa nr. 1 la hotărârile de consiliu local depuse la dosarul cauzei (validat prin decizia de casare) şi anume: primii 10 mp - 90 euro/mp/an; 10-20 mp (următorii 10 mp) - 78 euro/mp/an şi peste 20 mp (ce depăşeşte) - 66 euro/mp/an.

Au susţinut că în situaţia în care s-ar fi raportat la acest algoritm, nu la cel potrivit căruia "pentru suprafaţa de 288 mp a rezultat o despăgubire de 58.104 euro, ceea ce înseamnă o valoare de 201,75 euro/mp", instanţa ar fi constatat faptul că suma cu titlu de despăgubiri este 70.380 euro, nu 70.612,50 euro, rezultată astfel: 90 euro/mp/an: 12 luni = 7,5 euro/mp/luna x primii 10 mp x 36 luni = 2.700 euro; 78 euro/mp/an: 12 luni = 6,5 euro/mp/luna x următorii 10 mp x 36 luni = 2.340 euro; 66 euro/mp/an: 12 luni = 5,5 euro/mp/luna x peste 20 mp (mai exact 330 mp) x 36 luni = 65.340 euro. Astfel, 2,700 euro + 2.340 euro + 65.340 euro = 70.380 euro, reieşind o diferenţă în cuantum de 232.50 euro pe care curtea de apel a stabilit-o în plus (70.612,50 euro - 70.380 euro = 232.5 euro) în sarcina recurenţilor.

O altă critică a avut în vedere faptul că instanţa de apel a respins, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 02.06.2020, în mod nejustificat, în opinia recurenţilor, solicitarea de "depunere în probaţiune de către reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de teren de 232 mp, raportat la cele susţinute de lichidatorul judiciar în încheierea de şedinţă din 17.02.2017, pronunţată de Tribunalul Satu Mare potrivit căreia suprafaţa de 232 mp a fost înstrăinată în procedura de insolvenţă".

Potrivit recurenţilor, solicitarea a fost temeinică şi justificată, pentru a afla cu exactitate dacă la stabilirea prejudiciului aferent perioadei 01.09.2013 - 31.08.2016, Curtea de Apel Oradea trebuia să se raporteze la întreaga suprafaţă de 350 mp sau la cea de 118 mp (350 mp - 232 mp= 118 mp).

De asemenea, au arătat că solicitarea în probaţiune a fost respinsă raportat la faptul că Înalta Curte "a arătat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 350 mp", însă acest argument nu este pertinent, întrucât instanţa supremă a constatat doar faptul că reclamanta este proprietara întregii suprafeţe de teren (350 mp), necunoscând în ce perioadă a fost vândută suprafaţa de 232 mp de către reclamantă.

Au învederat că este imposibil de pus în aplicare o hotărâre judecătorească imediat ce a rămas definitivă, aşa cum a dispus Curtea de Apel Oradea în decizie, fiind de notorietate faptul că o instituţie publică nu poate pune în aplicare imediat o hotărâre judecătorească, oricâte diligente s-ar depune. Au arătat astfel că este nevoie de o serie de vize şi semnături în acest sens, motiv pentru care au solicitat ca - în ipoteza în care se va aprecia că datorează dobândă legală - să se dispună ca aceasta să se calculeze după curgerea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel încât să nu fie împovărat bugetul instituţiilor cu sume de bani în plus, buna-credinţă a debitorului unei sume de bani reieşind cu prisosinţă şi prin achitarea într-un termen rezonabil a datoriei.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19.05.2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestora la data de 22.09.2021.

8. Apărările formulate în cauză

Urmare a comunicării recursurilor, la 08.10.2020, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor pârâţilor, care au dedus judecăţii critici identice.

Referitor la solicitarea de respingere a acţiunii reclamantei pentru neîntrunirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale şi pentru faptul că nu s-ar fi tranşat problema dreptului de proprietate asupra halei, a arătat că în raport de reţinerile instanţei de apel, afirmaţia susţinută prin motivele de recurs nu se bazează pe niciun fapt concret care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte calculul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri a învederat că a criticat hotărârea prin prisma acestui motiv prin recursul propriu. Însă, spre deosebire, de criticile nedovedite ale recurenţilor-pârâţi, a solicitat a se constata că prejudiciul trebuie calculat raportat la o perioadă de 37 de luni şi nu de 36, rezultând un total de 72.335 euro, potrivit calculul detaliat efectuat prin cererea proprie de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind respingerea cererii de depunere în probaţiune a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în cadrul procedurii de insolvenţă, a considerat critica nefondată, dat fiind că pretenţiile sale se raportează la lipsa de folosinţă a terenului, proprietatea sa, pe perioada septembrie 2013 - septembrie 2016, or respectivul contract a fost perfectat ulterior acestei perioade, respectiv la 20.12.2016. Mai mult, a precizat că instanţa de apel era ţinută, în rejudecare, de îndrumările deciziei de casare, or acestea au vizat rejudecarea în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor raportat la întreaga suprafaţă de teren de 350 mp şi nu doar la cea de 288 mp pentru care s-au acordat iniţial despăgubiri, precum şi la modalitatea de calcul a acestora prin raportare la algoritmul stabilit în Anexa nr. 1 lit. a) pct. 16.

A cerut, totodată, respingerea solicitării recurenţilor-pârâţi de punere în aplicare a hotărârii judecătoreşti definitive după trecerea unui termen de 30 de zile, care, în opinia sa, este inadmisibilă şi nelegală.

La 09.10.2020, în termen legal, a fost înregistrată întâmpinarea Municipiului Satu Mare - Unitatea Administrativ Teritorială prin primar şi Consiliul Local al municipiului Satu Mare, prin care s-a solicitat respingerea recursului reclamantei şi admiterea recursului Administraţiei Domeniului Public Satu Mare.

Au susţinut că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, nedovedindu-se că recurenţii-pârâţi ar fi construit pe terenul reclamantei şi nefiind tranşată nici problema dreptului de proprietate asupra halei.

Prin întâmpinarea înregistrată la 13.10.2020, în termen legal, Administraţia Domeniului Public Satu Mare a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă şi admiterea recursului Primăriei municipiului Satu Mare.

La data de 22.10.2020, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinările pârâţilor solicitând respingerea apărărilor formulate de aceştia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea când hotărârea cuprinde motive contradictorii în fundamentarea soluţiei pronunţate.

Or, astfel cum corect arată atât partea reclamantă, cât şi partea pârâtă, considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii în privinţa modalităţii de evaluare a cuantumului despăgubirii civile în sumă de 70.612,50 euro, la plata căreia partea pârâtă a fost obligată în favoarea părţii reclamante.

Anume, se constată că instanţa de apel, în cuprinsul considerentelor, reţine, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a despăgubirii civile, că se va avea în vedere algoritmul prevăzut în Anexa nr. 1 la HCL Satu-Mare nr. 183/2012, în acord cu statuările din decizia de casare nr. 363/12.02.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă (pronunţată în ciclul procesual anterior al cauzei) însă, ulterior, detaliază o modalitate de calcul a despăgubirii diferită de cea prevăzută în respectiva anexă.

Algoritmul prevăzut în Anexa nr. 1 lit. a) pct. 16 din HCL nr. 183/2013 (preluat în anexele la hotărârile adoptate de consiliul local în anii următori) prevede explicit tarife diferenţiate în raport de întinderea suprafeţei de teren pentru care se calculează despăgubirea, respectiv un tarif pentru primii 10 mp teren ocupat, un alt tarif pentru următorii 10 mp şi, respectiv, un alt tarif peste ce depăşeşte 20 mp.

Acest algoritm, care a fost avut în vedere în ciclul procesual anterior al cauzei pentru calcularea despăgubirii civile pentru suprafaţa de 288 mp, a fost confirmat prin decizia de casare, instanţa de recurs statuând ca, în rejudecare, despăgubirea civilă să fie calculată astfel pentru întreaga suprafaţă de 350 mp teren în litigiu, în considerarea situaţiei concrete rezultate în legătură cu acest teren, aceea a situării sale sub o hală agroalimentară, aspect care impune aplicarea unui alt tarif decât acela practicat pentru închirierea spaţiilor comerciale din cărămidă în scopul vânzării de produse agroalimentare.

Acest aspect, astfel cum s-a arătat, a fost evidenţiat corect de instanţa de apel în considerentele deciziei recurate, aceasta reţinând că instanţa de recurs, prin decizia de casare nr. 363/12.02.2020, a validat criteriul (algoritmul) în raport de care urmează să se calculeze cuantumul despăgubirii pentru întreaga suprafaţă de 350 mp teren, anume cel prevăzut de art. 16 din Anexa nr. 1 la HCL Satu-Mare nr. 183/2012, nr. 1/2014, nr. 229/2014 şi nr. 214/2015.

Considerentele ulterioare evidenţiază faptul că instanţa de apel a procedat însă la un simplu calcul aritmetic, anume a împărţit despăgubirea de 58.104 euro (stabilită în ciclul procesual anterior pentru suprafaţa de 288 mp) la suprafaţa de 288 mp, obţinând o sumă de 201,75 euro/mp şi a înmulţit această sumă cu 350 mp, rezultând despăgubirea de 70.612,50 euro acordată părţii reclamante.

Or, această modalitate de calcul a despăgubirii nu respectă criteriul prevăzut de art. 16 lit. a) din Anexa nr. 1 la HCL Satu-Mare nr. 183/2012 care, astfel cum s-a arătat, prevede tarife diferenţiate în raport de întinderea suprafeţei de teren pentru care se calculează despăgubirea.

Ca atare, reţinând caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate sub aspectul metodei de calcul folosite pentru cuantificarea despăgubirii civile la plata căreia partea pârâtă a fost obligată în favoarea părţii reclamante, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate sub acest aspect atât de partea reclamantă, cât şi de partea pârâtă, va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.

În ceea ce priveşte critica privind statuarea eronată a instanţei de apel cu privire la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, critică subsumată de partea pârâtă, Administraţia Domeniului Public Satu-Mare şi UAT Satu-Mare, dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

Soluţia se impune, întrucât această chestiune litigioasă a fost tranşată, în mod definitiv, prin decizia de casare nr. 363/12 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, decizie prin care s-a statuat asupra caracterului nefondat al criticii părţii pârâte "formulate în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, respectiv pretinsa neîntrunire a elementelor răspunderii civile delictuale".

În atare condiţii, în rejudecare, partea pârâtă nu mai putea pretinde verificarea iar instanţa de apel nu mai era îndrituită să analizeze chestiunea litigioasă relativă la întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, deoarece dezlegarea dată acesteia de instanţa de recurs prin decizia de casare, în raport de dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat.

Nu poate fi primită nici critica părţii pârâte privind greşita obligarea a sa la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, critică subsumată, de asemenea, dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticii, partea pârâtă susţine că instituţiile publice, categorie în care se încadrează, nu pot pune în executare o hotărâre judecătorească deîndată ce aceasta rămâne definitivă, în situaţia în care executarea presupune remiterea unei sume de bani, sub motiv că sunt necesare o serie de vize şi de semnături ale factorilor decidenţi şi că, în considerarea acestor aspecte de notorietate, prin hotărârea pronunţată, se impunea stabilirea de către instanţa de apel a unui termen rezonabil, de 30 de zile de la data rămânerii definitive, pentru executare.

Dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., statuează însă, prin alin. (1), că obiect al recursului îl constituie hotărârea dată în apel şi, prin alin. (3), că recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Rezultă că recursul nu este o nouă judecată a pricinii care să dea posibilitatea părţilor să rediscute şi, cu atât mai puţin, să discute pentru prima oară, aspecte vizând fondul, motiv pentru care criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. trebuie să fie întemeiate de părţi doar pe cererile şi susţinerile pe care le-au formulat la judecata în fond, respectiv, pe considerentele hotărârii recurate.

În consecinţă, nu se poate imputa instanţei de apel, pe calea recursului, faptul de a nu fi analizat şi de a nu se fi pronunţat asupra unor cereri ori apărări care nu au fost formulate la judecata în fond a cauzei şi asupra cărora instanţele de fond nu s-au pronunţat.

În speţă, pretinzând că instanţa de apel ar fi trebuit să fixeze un termen rezonabil pentru plata despăgubirii civile stabilite prin hotărârea pronunţată, hotărâre executorie conform dispoziţiilor art. 633 pct. 1 C. proc. civ., partea pârâtă omite că nu a formulat o astfel de cerere şi că instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra unei astfel de pretenţii prin hotărârea ce face obiect al controlul judiciar în procesul pendinte.

În fine, în ceea ce priveşte critica privind cenzurarea eronată de către instanţa de apel a cererii de completare a probatoriului, rezultat al aprecierii greşite asupra utilităţii administrării înscrisului doveditor al operaţiunii de înstrăinare de partea reclamantă a unei suprafeţe de 232 mp din terenul în litigiu (intervenită la 20.12.2016, ulterior perioadei de timp pentru care se analizează obligaţia la plata de despăgubiri civile în procesul pendinte), critică subsumată de partea pârâtă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act că nu a mai fost susţinută.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de partea reclamantă şi de partea pârâtă şi, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii civile.

În rejudecare, instanţa de trimitere va statua asupra cuantumului despăgubirii cu luarea în considerare a algoritmului de calcul prevăzut la pct. 16 lit. a) din Anexa nr. 1 la hotărârile Consiliului Local Satu-Mare pe care le-a indicat în cuprinsul hotărârii recurate şi va statua, totodată, argumentat, cu privire la perioada de timp pentru care stabileşte despăgubirea civilă, prin analizarea, sub formă de apărări, a criticilor formulate sub acest aspect atât de partea reclamantă (care pretinde acordarea despăgubirii pentru o perioadă de 37 de luni), cât şi de partea pârâtă (care pretinde că despăgubirea se justifică a fi acordată pentru o perioadă de 36 de luni).

Totodată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., instanţa de apel va avea în vedere şi cheltuielile de judecată avansate în recurs şi pentru care părţile litigante au solicitat plata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. şi de pârâţii Administraţia Domeniului Public, Municipiul Satu Mare-Unitatea Administrativ Teritorială, prin primar, Consiliul Local al municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 327/A din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2021.