Pastureland vindication appeal nulled; lower rulings restoring 138.86 hectares to claimant town upheld

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, secţia civilă, reclamanţii Oraşul Tismana şi Consiliul Local al Oraşului Tismana au chemat în judecată pe pârâţii Comuna Godineşti şi Consiliul Local Godineşti, solicitând instanţei ca, în baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 138,86 ha situată astfel: 47,30 ha în muntele "Turcineasa" şi 91,56 ha în muntele "Coada Oslei", precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 563, art. 566 C. civ., art. 194, art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5465 din 20 septembrie 2018, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin sentinţa civilă nr. 34 din 26 februarie 2020, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Oraşul Tismana şi Consiliul Local Tismana; a obligat pârâţii Comuna Godineşti şi Consiliul Local Godineşti să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de teren de 138,86 ha, identificată conform raportului de expertiză din care suprafaţa de 47,3 ha în Muntele "Turcineasa" şi suprafaţa de 91,56 ha în Muntele "Coada Oslei"; a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.277,2 RON către reclamanţi, reprezentând contravaloare taxă de timbru şi onorariu experţi.

3. Hotărârea pronunţată Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 2245 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii Comuna Godineşti şi Consiliul Local Godineşti.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs pârâţii Comuna Godineşti şi Consiliul Local Godineşti.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au arătat că instanţa de apel a ignorat motivele de nelegalitate a sentinţei primei instanţe, precum şi textele de lege încălcate de aceeaşi instanţă, invocate în cererea de apel.

De asemenea, au arătat că instanţele de fond şi apel au dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 563 C. civ. atâta timp cât reclamanţii nu îndeplinesc niciuna dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru admisibilitatea unei acţiuni în revendicare, şi anume să facă dovada proprietăţii revendicate, iar aceasta să fie deţinută în mod abuziv de pârât. Sub acest aspect, cele două instanţa nu au dat eficienţă Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 656 din 11.02.1920 şi nr. 1635 din 30.02.1920, prin care s-a dispus punerea în posesie a comunei Godineşti, cu teren necesar păşunatului animalelor din comuna Godinesti în suprafaţă totală de 656 ha, făcându-se abstracţie de HCJ nr. 450/24.05.1993.

Reiterând aspectele învederate prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond şi cererea de apel, au arătat că cererea reclamanţilor este parţial întemeiată având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză din care a rezultat că atât pârâţii, cât şi reclamanţii ocupă reciproc suprafeţe de teren.

Au precizat că din procesul-verbal din 13.03.1921, reiese faptul că s-a constituit comunei Tismana dreptul de proprietate în baza dispoziţiilor art. 17 din DecretuI nr. 3697/1918, pentru golul muntelui Turcinoasa şi golul muntelui Peştişanu în suprafaţă totală de 768 ha, însă fără a se preciza vecinătăţile, iar denumirile de Coada Oslei şi Oslita nu se regăsesc în actul de împroprietărire şi nici nu sunt descrise limitele naturale cu vecinătăţi.

Totodată, au susţinut că potrivit procesului-verbal din 18.07.1920, Primăria Comunei Godineşti a fost împroprietărită cu o suprafaţă de 656 ha, iar pentru toate golurile alpine sunt consemnate vecinătăţile, limitele naturale, astfel că pot fi identificate şi poziţionate în teren. În Anexa nr. 1 la HCJ nr. 450/1993, cu referire la situaţia terenurilor păşuni alpine, UAT Tismana apare doar cu Turcineasa, Peştişanu, Scurtu, Sturu, Nedeia Mare, iar acest litigiu a fost tranşat de către instanţele de judecată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, în care s-a solicitat anularea parţială a HCL nr. 23/19.08.1999 şi HCL nr. 34/31.10.2014, prin care s-au introdus în domeniul privat al comunei Godineşti golurile alpine, s-a întocmit documentaţia cadastrală şi s-a intabulat dreptul de proprietate.

Din suprafaţa de 656 ha existentă în anul 1920, aproximativ 179 ha au suferit modificări prin împăduriri, la aceasta dată fiind în afara fondului forestier suprafaţa totală de 431 ha, iar Primaria comunei Godineşti şi-a intabulat dreptul de proprietate pentru o suprafaţa de 3.208.652 mp, în baza actelor de proprietate, la ANCPI-OCPI Gorj, atribuindu-se numărul de carte funciară x.

Potrivit Hotărârii nr. 450/24.05.1993, reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat prin exemplificarea doar a muntelui şi denumirea acestuia, iar poziţionarea tarlalelor şi parcelelor s-a realizat odată cu efectuarea cadastrului şi înscrierea în cartea funciară.

Astfel, muntele "Groapele" aparţine UAT Godineşti, iar din actul de proprietate din 1920, nu rezultă că recurenţii se învecinează cu comunele Tismana, Celei sau Pocruia. Totodată, au susţinut că până în anul 1989 toate golurile alpine au fost administrate de I.A.S.-uri sau C.A.P.-uri, deci inclusiv golurile alpine ce au apartinut localităţii Godineşti.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţii au formulat întâmpinare, în termen legal, prin care au solicitat în principal, pe cale de excepţie, să se constate nulitatea recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 22 decembrie 2020, a dispus comunicarea cererii de recurs intimaţilor, cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 28 iunie 2021, constatând că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen la data de 21 septembrie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi-reclamanţi prin întâmpinare, din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Raportându-se considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte constată că deşi au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe de o parte, situaţia reglementată de acest text de lege nu se regăseşte în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele care susţin în mod necesar soluţia dispusă prin hotărârea recurată, circumstanţe în care intervine nulitatea recursului.

În alte cuvinte, celor statuate prin decizia nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, recurenţii-pârâţi nu le-au adus nici un fel de critici punctuale de legalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceştia rezumându-se a prezenta elemente care circumstanţiază situaţia de fapt, precum şi modul în care instanţa a interpretat şi valorificat probele administrate în cauză (înscrisuri, expertiză), chestiuni ce vizează, mai degrabă, netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii recurate.

Este de amintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor utile spre această finalitate, anume a rejudecării fondului, aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire a instanţei supreme în prerogativele determinate de lege câtă vreme obiectul şi scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora, "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Or, criticile, aşa cum au fost prezentate la pct. 4 în prezenta decizie, excedează analizei ce poate fi realizată în etapa recursului, având în vedere, pe de o parte, că prezintă într-o manieră aproape identică susţinerile expuse în cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul de fond şi reiterate în cadrul motivelor de apel, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege, şi, pe de altă parte, împrejurarea că recurenţii-pârâţi nu au relevat în mod concret aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva interpretării greşite a dispoziţiilor art. 563 C. civ. sub aspectul îndeplinirii cumulative a condiţiilor ce se cer a fi întrunite în ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii în revendicare, prin raportare la considerentele pentru care instanţa de apel, validând raţionamentul primei instanţe în ceea ce priveşte compararea titlurilor exibate de părţi, a apreciat că doar reclamanţii au probat dobândirea bunurilor revendicate prin unul dintre modurile prevăzute de lege (HCJ Gorj nr. 450/1993 şi procesul-verbal din 04.06.1997), bunuri ce au fost identificate prin expertiza de specialitate administrată în cauză.

În schimb, printr-o amplă motivare, trecând în revistă actele administrative indicate de pârâţi (HCL nr. 23/19.08.1999 şi HCL nr. 34/31.10.2014), ca temei al dreptului lor de proprietate, instanţa de apel a apreciat că nu reprezintă titlu valabil în acţiunea în revendicare atâta timp cât nu atestă în mod legal dobândirea proprietăţii asupra bunurilor indicate în cuprinsul acestora, în condiţiile reglementate de art. 858, art. 859, art. 863 şi art. 864 C. civ. din perspectiva art. 3, art. 6, art. 7-10 din Legea nr. 213/1998.

Astfel fiind, în absenţa unor expuneri care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel, sub aspectul normelor de drept material reţinute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., aşa încât sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de pârâţii Comuna Godineşti şi Consiliul Local al Comunei Godineşti împotriva deciziei nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâţii Comuna Godineşti şi Consiliul Local al Comunei Godineşti împotriva deciziei nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.