Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1663/2021 AI generated

Territorial competence for forced execution authorization: "domicile" interpreted as effective residence rather than registered address

Case Number Decizia nr. 1663/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Sector 6 Bucharest Court for solving the enforcement authorization request, overturning the initial declination by that court. The dispute arose from a negative conflict of jurisdiction regarding the territorial competence for authorizing forced execution under a French enforcement title; the Sector 6 Bucharest Court initially declined jurisdiction to the Ploiești Court based on the debtor’s registered domicile in Prahova County, whereas the Ploiești Court declined jurisdiction back to Sector 6 Bucharest based on the debtor’s effective residence in Bucharest. Relying on Article 651(1) of the Code of Civil Procedure and Articles 87, 88, and 91 of the Civil Code, the Supreme Court held that "domicile" in the context of determining the court of execution must be interpreted broadly to mean the place of effective residence or habitual abode where the debtor is physically present at the time of seisin, rather than strictly the administratively registered domicile, thereby confirming that the Bucharest court had the exclusive competence to handle the case since the debtor effectively resided there.

Legislator headnote

AI generated

art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 87 C. civ, art. 88 C. civ, art. 91 alin. (1) C. civ, art. 91 alin. (3) C. civ; Territorial competence for forced execution authorization: "domicile" interpreted as effective residence rather than registered address: The dispute arose from a negative conflict of jurisdiction regarding the territorial competence for authorizing forced execution under a French enforcement title; the Sector 6 Bucharest Court initially declined jurisdiction to the Ploiești Court based on the debtor’s registered domicile in Prahova County, whereas the Ploiești Court declined jurisdiction back to Sector 6 Bucharest based on the debtor’s effective residence in Bucharest. Relying on Article 651(1) of the Code of Civil Procedure and Articles 87, 88, and 91 of the Civil Code, the Supreme Court held that "domicile" in the context of determining the court of execution must be interpreted broadly to mean the place of effective residence or habitual abode where the debtor is physically present at the time of seisin, rather than strictly the administratively registered domicile, thereby confirming that the Bucharest court had the exclusive competence to handle the case since the debtor effectively resided there.

Keywords

AI generated
domicile territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction assigned competence enforcement civil register

Cited Legislation

AI generated
art. 651 alin. (1) C. proc. civ
Pentru a dispune astfel, a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel.
art. 651 C. proc. civ
(1) raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
art. 87 C. civ
În ceea ce priveşte noţiunea "domiciliu" cuprinsă în lege, instanţa a reţinut că, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală"; conform art.
art. 88 C. civ
civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală"; conform art. 88 C. civ., "Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară", art.
art. 91 alin. (1) C. civ
Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.
art. 91 alin. (3) C. civ
Cu toate acestea, inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Procedural basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 26 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei B. în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea din 11 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel din Paris, secţia 3 - Camera 3.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 651 şi 666 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti

Prin încheierea din camera de consiliu din 11 mai 2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a dispune astfel, a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a apreciat că, pentru stabilirea competenţei, prezintă relevanţă domiciliul debitorului, iar nu reşedinţa acestuia.

Deşi s-a considerat că noţiunea "domiciliu" are un sens mai larg, având semnificaţia locuinţei statornice pe care o persoană şi-a stabilit-o în fapt, interpretarea extensivă nu îşi găseşte justificare în procedura specială a executării silite. Aceasta întrucât interpretarea flexibilă a noţiunii "domiciliu" se sprijină pe regula generală transmisă din dreptul roman potrivit căreia orice pârât este considerat, a priori, că nu datorează nimic reclamantului, interesele fiindu-i protejate prin chemarea în faţa instanţei de la domiciliul său.

Însă, a apreciat că situaţia este diferită în faza executării silită, când creditorul deţine deja un titlu executoriu împotriva debitorului şi nu se mai impune aplicarea acestui principiu ce are la bază facilitarea accesului pârâtului la procedura judiciară demarată împotriva sa.

În privinţa dovezii domiciliului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 91 alin. (1) şi (2) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. Or, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei era în jud. Prahova, astfel cum a rezultat din relaţiile Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Constatând că debitoarea nu are domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, faţă de prevederile art. 666 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti

Prin încheierea din camera de consiliu din 22 iuie 2021, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cererii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploieşti, analizând prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că, în materia încuviinţării executării silite, competenţa instanţei de executare are caracter exclusiv, fiind instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului.

În ceea ce priveşte noţiunea "domiciliu" cuprinsă în lege, instanţa a reţinut că, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală"; conform art. 88 C. civ., "Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară", art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulând că dovada reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

A stabilit instanţa că interpretarea noţiunii "domiciliu" în materia competenţei teritoriale trebuie făcută în sensul de locuinţă efectivă, indiferent dacă aceasta corespunde sau nu menţiunilor din cartea de identitate.

Ca un prim aspect, a constatat că debitoarea are reşedinţa înregistrată în municipiul Bucureşti, str. x, însuşi creditorul indicând această adresă prin cererea adresată executorului judecătoresc.

Judecătoria Ploieşti a reţinut că locuinţa în fapt a debitorului, în cadrul executării silite, prezintă interes din perspectiva faptului că, astfel, poate avea loc mai facil îndeplinirea, chiar prin coerciţie, a obligaţiilor stabilite în titlul executoriu.

Chiar dacă raţiunea este diferită, nu de protecţie a intereselor pârâtului-debitor, ci a intereselor creditorului (pentru a-şi vedea obligaţia stabilită în sarcina debitorului executată), opţiunea legiuitorului a fost clară, stabilind instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Pentru aceste argumente, a considerat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noţiunea "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) din actul normativ menţionat, care prevede că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea, inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte cauza asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă, se constată că aceasta are ca obiect cererea privind încuviinţarea executării silite a debitoarei B., formulată de petentul BEJ A., la solicitarea creditorului C..

În cuprinsul cererii, petentul a arătat că debitoarea are reşedinţa în Bucureşti, str. x, iar domiciliul în satul Poenarii Burchii nr. 369, comuna Poenari, jud. Prahova.

Prin cererea de executare silită înregistrată la 21 aprilie 2021, în dosarul de executare nr. 681/2021, creditorul a menţionat că domiciliul debitoarei este în Bucureşti, str. x, sesizând organul de executare din Bucureşti, în considerarea reşedinţei debitoarei.

Potrivit informaţiilor furnizate de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date la 21 aprilie 2021, la solicitarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, debitoarea are domiciliul în satul Poenarii Burchii nr. 369, comuna Poenari, jud. Prahova, iar reşedinţa în Bucureşti, str. x, sector 6 .

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitoarea domicilia în fapt în municipiul Bucureşti, str. x, Înalta Curte, în raport de argumentele expuse şi de dispoziţiile legale enunţate, reţine că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.