Succession-based partition claim assigned to Pitești Court as exclusive venue under last-domicile rule.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 24 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieşirea din indiviziune în privinţa dreptului de proprietate comună asupra suprafeţei de 1,39 ha teren situat în comuna Făgeţelu, jud. Olt.

2. Hotărârea Judecătoriei Piteşti

Prin sentinţa civilă nr. 2622 din 16 aprilie 2021, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că, prin certificatul de moştenitor suplimentar nr. 2/2020 emis de Societatea Profesională Notarială "C. şi D." de pe urma defunctului E., au fost incluse în masa succesorală şi terenurile situate în comuna Făgeţelu, jud. Olt, în suprafaţă totală de 13.900 mp.

Referitor la succesiunea defunctului, instanţa a constatat că aceasta a fost în prealabil dezbătută, potrivit certificatului de moştenitor nr. x/17.01.2002 emis de aceeaşi societate profesională notarială.

Din acest motiv, a apreciat că obiectul cauzei nu este partaj succesoral, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., ci ieşire din starea de indiviziune a dreptului de proprietate comună exercitat asupra unui imobil.

În acest din urmă caz, a stabilit că sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Constatând că terenurile sunt situate pe în comuna Făgeţelu, jud. Olt, aflată, conform H.G. nr. 337/1993, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slatina, în raport de norma legală imperativă menţionată, care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, a apreciat că revine Judecătoriei Slatina competenţa de soluţionare a cauzei.

3. Hotărârea Judecătoriei Slatina

Prin sentinţa civilă nr. 3026 din 8 iulie 2021, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reţinut că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Piteşti, întrucât, prin certificatul de moştenitor nr. x/2020 emis de Societatea Profesională Notarială "C. şi D." s-a stabilit masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului E., moştenitorii acceptanţi şi cotele acestora, însă nu s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale.

În aceste condiţii, Judecătoria Slatina a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului în cererile privitoare la moştenire, aceasta fiind instanţa competentă până la ieşirea din indiviziune.

Instanţa a observat că în acelaşi sens este şi alin. (3) teza finală a art. 117 C. proc. civ., conform căruia instanţa competentă să soluţioneze cererile de împărţeală judiciară este cea de la locul situării imobilului, cu excepţia situaţie în care indiviziunea rezultă din succesiune, când devin aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ.

Constatând că din certificatul de moştenitor nr. x/2020 emis de Societatea Profesională Notarială "C. şi D." rezultă că ultimul domiciliu al defunctului E. a fost în Piteşti, jud. Argeş, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Prin cererea de chemare în judecată care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieşirea din indiviziune în privinţa dreptului de proprietate comună asupra terenului în suprafaţă de 1,39 ha, situat în comuna Făgeţelu, jud. Olt.

La baza promovării acţiunii civile a stat certificatul suplimentar de moştenitor nr. 2 din 13 ianuarie 2020, emis de Societatea Profesională Notarială "C. şi D." la certificatul de moştenitor nr. x din 17 ianuarie 2002, eliberat de aceeaşi societate notarială în dosarul nr. x/2002 de pe urma defunctului E..

Masa succesorală dezbătută prin certificatul suplimentar de moştenitor a fost compusă din terenul în suprafaţă de 13.900 mp, situat în intravilanul şi extravilanul comunei Făgeţelu, jud. Olt, în legătură cu care părţile litigiului, în calitate de moştenitori legali ai defunctului E., au dobândit câte o cotă ideală de 1/2 din dreptul de proprietate.

Aşadar, dreptul de proprietate al părţilor rezultă din succesiune, iar prin certificatul suplimentar de moştenitor nr. 2 din 13 ianuarie 2020, emis de Societatea Profesională Notarială "C. şi D." s-au stabilit masa succesorală, calitatea părţilor de moştenitori legali ai defunctului E. şi cotele părţi ce li se cuvin din dreptul de proprietate, în baza dreptului legal de moştenire.

Însă, prin certificatul suplimentar de moştenitor menţionat nu s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la bunul ce a constituit masa succesorală. Or, tocmai aceasta este finalitatea demersului judiciar iniţiat în cauză, reclamantul urmărind, prin promovarea acţiunii, ieşirea din starea de indiviziune şi stabilirea drepturilor exclusive ale fiecărui coindivizar asupra bunului moştenit de la autorul lor.

Cum starea de indiviziune derivă din succesiune, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Cu alte cuvinte, competenţa teritorială exclusivă în materie de moştenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Raţiunea normei de competenţă exclusivă prevăzute de art. 118 C. proc. civ. rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevede art. 954 alin. (2) C. civ. Or, în raport de acest aspect se efectuează procedura succesorală notarială sau judecătorească, în acest loc aflându-se, de principiu, bunurile care au aparţinut defunctului, precum şi înscrisurile ce atestă raporturile juridice dintre acesta şi moştenitori sau terţi, fiind mai facilă administrarea probatoriilor în cursul judecăţii.

De altfel, şi dispoziţiile art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ. prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, cu excepţia ipotezei în care indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Înalta Curte constată că, potrivit menţiunilor cuprinse în certificatul suplimentar de moştenitor nr. 2 din 13 ianuarie 2020, emis de Societatea Profesională Notarială "C. şi D.", defunctul E. a avut ultimul domiciliu în Piteşti, str. x, jud. Argeş, respectiv în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piteşti, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.