Territorial jurisdiction for judicial interdiction: interpretation of "domicile" as effective residence for vulnerable persons under civil procedure and civil code

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 20 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanţei punerea sub interdicţie a pârâtei B..

În motivare, a arătat că pârâta nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii de care suferă (Alzheimer), în prezent aceasta fiind internată la Casa privată C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. x, etaj şi mansardă, unde se afla şi la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 164 şi următ. C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 2623 din 29 martie 2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că, potrivit art. 936 C. proc. civ., "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul"; aceste dispoziţii legale se completează cu cele ale art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stipulează în sensul că, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Instanţa a reţinut că domiciliul legal al pârâtei este în Braşov, însă, anterior formulării acţiunii, aceasta era internată în centrul de îngrijire Casa privată C. S.R.L., situată în Bucureşti.

Faţă de această împrejurare, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Judecătoria Braşov a apreciat că noţiunea "domiciliu" trebuie interpretată prin raportare la două aspecte: unul general, conform căruia, în materia competenţei teritoriale, se dă prioritate domiciliului concret, efectiv, unde locuieşte o persoană, indiferent că această situaţie de fapt nu corespunde cu actele sale de stare civilă, şi unul special, procedura punerii sub interdicţie trebuie să răspundă nevoilor persoanei a cărei ocrotire face obiectul cauzei, prevederile legale trebuind a fi interpretate prin prisma interesului persoanei vulnerabile. Cu alte cuvinte, instanţa competentă este cea mai apropiată de locul în care persoana domiciliază în fapt, avându-se în vedere raţiuni de ordin practic, precum ascultarea persoanei şi evitarea deplasării acesteia pe o distanţă mai mare.

Judecătoria Braşov a avut în vedere şi dispoziţiile art. 89 C. civ., conform cărora "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".

Instanţa a apreciat că schimbarea domiciliului pârâtei nu a putut fi făcută în mod voluntar şi conştient de aceasta, din pricina bolii de care suferă. Însă, acest aspect nu duce la concluzia că domiciliul său real a rămas cel din actele de stare civilă, câtă vreme, în fapt, locuieşte de aproximativ 3 luni în centrul de îngrijire din Bucureşti, reprezentând o formă specifică de modificare de facto a domiciliului, generată de schimbarea nevoilor sale concrete de viaţă.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 10178 din 22 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov. Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, astfel cum rezultă din copia cărţii de identitate seria x nr. x, pârâta domiciliază în municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov.

Potrivit raportului de anchetă socială efectuat de primăria Sectorului 4 Bucureşti - Serviciul Autoritate Tutelară, pârâta este internată din luna noiembrie 2020 la Casa Privată C., cu sediul în Bucureşti, str. x.

Raportându-se la dispoziţiile art. 114 şi art. 936 C. proc. civ., instanţa a apreciat că, în cadrul cererii având ca obiect punerea sub interdicţie a unei persoane, competenţa teritorială absolută de soluţionare a cauzei revine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut noţiunea "domiciliu" definită de art. 87 C. civ., modalitatea în care se face dovada stabilirii sau schimbării domiciliului, prevăzută de art. 89 din acelaşi act normativ, precum şi prevederile art. 26 din O.G. nr. 97/2005 cu privire la evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români. De asemenea, a menţionat că, potrivit art. 30 din O.G. nr. 97/2005 "Reşedinţa este acolo unde persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu."

Coroborând aceste dispoziţii legale, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a conchis că noţiunea "domiciliu" este legată de existenţa intenţiei manifestate de o persoană, în sensul stabilirii locuinţei principale într-un anumit loc.

Însă, a apreciat că, în speţă, ipoteza este aceea a unei persoane care nu a fost pusă sub interdicţie şi care este internată fără consimţământ într-un centru de îngrijire, pe o durată nedeterminată, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta susţinând că îi aparţine hotărârea de a o interna pe aceasta la Casa Privată C. S.R.L..

Or, în condiţiile în care pârâta a fost internată fără consimţământul său, iar cu privire la aceasta nu fusese luată vreo măsură de ocrotire (punere sub interdicţie), Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a apreciat că adresa centrului de îngrijire nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu, care implică o alegere liber consimţită, indiferent de durata internării.

Astfel, adresa cu privire la care există prezumţia legală că pârâta şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul cărţii de identitate, respectiv adresa situată în municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov.

Împrejurarea că o persoană este internată într-o unitate sanitară sau de îngrijire nu este de natură să atragă competenţa instanţei locului unităţii sanitare respective, care nu poate fi asimilată domiciliului.

Instanţa a apreciat că, în aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei trebuie să se raporteze la regula generală în materie de domiciliu, respectiv la faptul că pârâta îşi are domiciliul pe care l-a ales în mod liber şi care este înscris în cartea de identitate în Braşov.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii în primă instanţă revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 20 mai 2021, reclamanta A. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtei B.,întrucât aceasta nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza bolii de care suferă (Alzheimer).

Astfel, obiectului acţiunii civile, în raport de care se stabileşte competenţa instanţei, vizează punerea sub interdicţie a unei persoane fizice majore care, din cauza afecţiunilor medicale, nu poate să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele, în condiţii corespunzătoare.

În aceste condiţii, competenţa teritorială a instanţei urmează a se determina în raport de art. 936 C. proc. civ., conform căruia "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul", care se coroborează cu art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stipulează că, în cazul în care legea nu prevede altfel, "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Înalta Curte reţine că art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar, conform art. 89 din acelaşi cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală; (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale enunţate rezultă că noţiunea "domiciliu" la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Reţinând aceste considerente, Înalta Curte constată că noţiunea "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate în soluţionarea cererii de punere sub interdicţie, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Conform aspectelor factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi confirmate prin scrisoarea medicală anexată acesteia, emisă de dr. D. de la E. la 12 februarie 2021, pârâta suferă de boala Alzheimer, în formă moderată, cu debut tardiv, din acest motiv fiind internată în centrul de îngrijire pentru bătrâni "Casa Privată C. SRL".

Deşi în cauză s-a dispus de către prima instanţă învestită efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtei din municipiul Braşov, prin adresa din 26 ianuarie 2021, Primăria Municipiului Braşov a specificat că nu are competenţa teritorială de a efectua verificările solicitate, întrucât pârâta locuieşte, în fapt, în Bucureşti, str. x, la Casa Privată C. S.R.L..

În raport de această împrejurare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, învestită prin declinare de către Judecătoria Braşov, a dispus efectuarea unei anchete sociale la locuinţa în fapt a pârâtei, respectiv la Casa Privată C. S.R.L., solicitând să se indice şi persoana care ar putea îndeplini funcţia de curator al acesteia în prezentul litigiu.

Potrivit consemnărilor Serviciului de Autoritate Tutelară al Sectorului 4 al Municipiului Bucureşti din cuprinsul anchetei sociale întocmite la 17 iunie 2021, domiciliul pârâtei, menţionat în cartea de identitate este în Braşov, str. x, apel. 12, jud. Braşov, însă, din cauza diagnosticării cu boala Alzheimer şi a existenţei riscului de a-şi pune viaţa în pericol, aceasta a fost internată şi locuieşte din luna noiembrie 2020, la Casa Privată C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. x.

Conform concluziilor referatului de anchetă socială, pârâta se află în imposibilitatea de a se îngriji şi de a se reprezenta, necesitând supraveghere permanentă.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, domiciliul menţionat în cartea de identitate al pârâtei fiind lipsit de relevanţă, cu atât mai mult cu cât pârâta este rezidentă în centrul de îngrijire, nefiind beneficiara unei internări obişnuite, ci a uneia impuse de deficienţele cauzate de boala degenerativă de care aceasta suferă.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.