Fiscal authority's partition suit assigned to Brezoi Court after jurisdictional conflict resolved by situs rule.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la 20 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., ieşirea din indiviziune, împărţirea bunurilor comune ale pârâţilor, lotizarea bunurilor, rectificarea cărţii funciare şi atribuirea acestora pârâtului, pentru recuperarea prejudiciului din dosarul nr. x/2014.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 242 Codul de procedură fiscală şi pe cele ale art. 983 şi următ. C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Brezoi

Prin încheierea nr. 601 din 7 octombrie 2020, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brezoi, aplicând dispoziţiile art. 117 şi art. 118 C. proc. civ., a constatat că bunurile menţionate la pct. 1-25 din cererea de chemare în judecată, pentru care reclamanta solicită ieşirea din indiviziune, sunt cele prevăzute în certificatul de moştenitor nr. x/31.10.2013, emis de pe urma defunctei C., cu ultimul domiciliu în Craiova, str. x, jud. Dolj, iar bunurile indicate la pct. 26-29 din aceeaşi cerere sunt cele cu privire la care nu s-a dezbătut succesiunea, dobândite în timpul căsătoriei dintre pârâtul A. şi defuncta C..

În aceste condiţii, Judecătoria Brezoi a apreciat că este sesizată cu soluţionarea unei acţiuni civile în materia partajului judiciar (ieşire din indiviziune pentru o parte din bunuri şi stabilirea calităţii de moştenitor, a cotelor şi partaj pentru cealaltă parte), iar competenţa teritorială este determinată de normele imperative prevăzute de art. 117 alin. (3) şi art. 118 C. proc. civ., revenind instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, respectiv Judecătoriei Craiova.

2. Hotărârea Judecătoriei Craiova, secţia I civilă

Prin încheierea nr. 67 din 1 februarie 2021, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale specializate şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a reţinut, prin raportare la situaţia de fapt şi la obiectul cererii de chemare în judecată, că reclamanta solicită, printre altele, partajarea unor bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei dintre pârât şi defuncta C..

Pentru acest motiv, a considerat că acţiunea se circumscrie materiei de minori şi familie, întrucât se pun în discuţie calitatea de bun comun sau propriu al imobilelor dobândite de soţi în timpul căsătoriei şi cotele ce se cuvin acestora.

3. Hotărârea Judecătoriei Craiova, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 339 din 10 martie 2021, Judecătoria Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet specializat în litigii civile. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei, pentru soluţionarea acestuia, la Tribunalul Dolj.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova, secţia a II-a civilă a reţinut că în art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi în art. 76 din Legea nr. 76/2012 se face referire la domeniul de competenţă al instanţelor specializate în cauze cu minori şi de familie, prin raportare la cererile care sunt date în competenţa acestora de C. civ., cu prioritate, şi alte legi cu reglementări exprese în acest sens.

Reţinând că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune de partaj judiciar, respectiv ieşire din indiviziune pentru o parte din bunuri, pentru care a fost emis certificat de moştenitor de pe urma autoarei C. şi cele care au făcut obiectul actului de lichidare a regimului comunităţii legale nr. 3407/31.10.2013, dar şi cu stabilirea calităţii de moştenitor, a cotelor cu privire la bunurile menţionate la pct. 26-29, pentru care nu s-a dezbătut succesiunea defunctei, instanţa a apreciat că obiectul dedus judecăţii, reprezentat de partajul succesoral, nu îşi găseşte reglementarea în Capitolul VI al Cărţii II "Despre familie", respectiv "Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor", fiind incidente prevederile art. 953-1163 C. civ., competente pentru soluţionarea cauzei fiind instanţele de drept comun în materie civilă, iar nu cele specializate în judecarea cauzelor cu minori şi de familie.

4. Hotărârea Tribunalului Dolj asupra conflictului negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 193 din 31 martie 2021, Tribunalului Dolj, secţia I civilă a stabilit competenta de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor cu minori şi de familie.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că, prioritară soluţionării conflictului negativ de competenţă este stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată.

A reţinut tribunalul că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat partajarea unor drepturi de proprietate imobiliară a căror coproprietate este determinată, deopotrivă, de regimul matrimonial privind drepturile şi îndatoririle patrimoniale ale soţilor şi de transmiterea drepturilor mortis causa, în motivarea cererii principale arătându-se că o parte a bunurilor sunt în coproprietate, nefiind reţinute în actul de lichidare a regimului comunităţii de bunuri şi nici în certificatul de moştenitor.

Astfel, a apreciat că prin cererea principală s-a solicitat, implicit, suplimentarea masei comunităţii de bunuri cu imobilele indicate, suplimentarea masei succesorale cu drepturile enunţate şi partajarea întregii mase aflate în coproprietate.

Tribunalul a considerat că, într-un prim petit, judecata trebuie să aibă în vedere regimul juridic ce guvernează comunitatea de bunuri a soţilor, care, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 265 C. civ., coroborat cu art. 76 din Legea nr. 76/2012, este de competenţa materială funcţională a completelor specializate de minori şi familie.

Totodată, a reţinut că prin celelalte petite se solicită completarea masei succesorale de pe urma autoarei şi partajarea bunurilor aflate în coproprietatea celor doi pârâţi, capete de cerere care intră în competenţa materială de soluţionare a instanţelor civile de drept comun, iar nu în cea a instanţelor specializate în materie de minori şi familie.

Într-o astfel de ipoteză, tribunalul a constatat că fiecare capăt de cerere atrage competenţă de soluţionare materială diferită, fiind aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ.

Faţă de circumstanţele cauzei, în care învestirea s-a realizat deopotrivă cu toate cele trei capete de cerere, iar completurile specializate aflate în conflict au apreciat că o mai bună administrare a dosarului nu impune disjungerea acestora, tribunalul a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completurilor specializate în soluţionarea cauzelor de minori şi familie.

5. Hotărârea Judecătoriei Craiova, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 998 din 7 iulie 2021, Judecătoria Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 193 din 31 martie 2021, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în urma soluţionării conflictului negativ de competenţă dintre secţia a II-a civilă şi secţia I civilă ale Judecătoriei Craiova, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completurilor specializate în soluţionarea cauzelor de minori şi familie, secţia a II a civilă, având în vedere dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. şi ipoteza în care fiecare capăt de cerere atrage competenţa de soluţionare materială procesuală diferită.

Constatând că bunurile imobile dobândite de pârâtul A. şi defuncta C. în timpul căsătoriei sunt situate în Voineasa, jud. Vâlcea, faţă de dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Brezoi, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie se află bunurile imobile dobândite de soţi a căror împărţire se solicită.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în regulator de competenţă

Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., ieşirea din indiviziune, împărţirea bunurilor comune ale pârâţilor, lotizarea bunurilor, rectificarea cărţii funciare şi atribuirea acestora pârâtului, în scopul recuperării prejudiciului din dosarul nr. x/2014.

Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Brezoi, care, prin încheierea nr. 601 din 7 octombrie 2020 a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe, pricina a făcut obiectul declinărilor de competenţă între secţiile civile ale Judecătoriei Craiova, urmare constatării necompetenţei funcţionale, conflictul negativ de competenţă ivit în aceste condiţii fiind soluţionat de Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 193 din 31 martie 2021.

Prin această hotărâre judecătorească, Tribunalul Dolj a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea completurilor specializate în cauze cu minori şi de familie, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în legătură cu care a apreciat că vizează partajarea unor drepturi de proprietate imobiliară a căror coproprietate este determinată de regimul matrimonial privind drepturile şi îndatoririle patrimoniale ale soţilor, precum şi de transmiterea drepturilor mortis causa, o parte dintre bunurile aflate în coproprietate nefiind reţinute în actul de lichidare a regimului comunităţii de bunuri şi nici în certificatul de moştenitor.

Tribunalul a reţinut că prin cererea principală s-a solicitat suplimentarea masei comunităţii de bunuri cu imobilele indicate, suplimentarea masei succesorale cu drepturile enunţate şi partajarea întregii mase aflate în coproprietate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., care atribuie instanţei învestite cu judecata cererii principale competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale, chiar dacă acestea ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Faţă de aceste aspecte, tribunalul a considerat că primul capăt de cerere urmează a fi soluţionat din perspectiva regimului juridic ce guvernează comunitatea de bunuri a soţilor, care, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 265 C. civ., coroborat cu art. 76 din Legea nr. 76/2012, este de competenţa materială funcţională a completurilor specializate de minori şi familie.

Înalta Curte constată că aceste dezlegări ale Tribunalului Dolj cu privire la calificarea juridică a acţiunii, prin care a stabilit competenţa material funcţională a instanţei învestite cu partajul comunităţii matrimoniale, sunt obligatorii, în raport de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., care atribuie caracter definitiv hotărârilor pronunţate în regulator de competenţă.

Reţinând aceste circumstanţe particulare a cauzei, Înalta Curte reţine că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost determinat prin sentinţa civilă nr. 193 din 31 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, competenţa teritorială de soluţionare se impune a fi stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., conform cărora, (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Astfel, intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ. şi cererile de împărţeală a unui bun comun al soţilor, cu condiţia ca acestea să fie formulate pe cale principală, după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în timpul regimului comunităţii legale.

În privinţa cererii de partaj - cerere care are caracter principal în raport de statuările Tribunalului Dolj - art. 117 C. proc. civ. stabileşte în mod expres competenţa instanţei de la locul unde este situat imobilul.

Înalta Curte constată că imobilele care fac obiectul cererii principale de partaj sunt situate în Voineasa, jud. Vâlcea, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 117 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2021.