Moral damages claim annulled for non-payment of judicial stamp duty on appeal

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin înregistrată de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 15 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., Cabinet de Avocat "D." şi Cabinet de Avocat "E.", obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 250.000 RON, reprezentând prejudiciu moral rezultat din lezarea gravă a demnităţii personale şi profesionale; publicarea hotărârii ce se va pronunţa în ziarul de circulaţie internaţională România Liberă, pe cheltuiala pârâţilor şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie a Poliţiei Municipiului Târgovişte, formulată de reclamantul A. şi a dispus amânarea judecării cauzei în vederea administrării probatorului.

Prin încheierea din 27 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a amânat pronunţarea asupra cauzei la 30 iulie 2021, pentru ca părţile să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Prin sentinţa nr. 983 din 30 iulie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti

Prin decizia nr. 2023 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 14 ianuarie 2020 şi 27 iulie 2020 (de amânare a pronunţării asupra cauzei) şi a sentinţei nr. 983 din 30 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă. A respins cererea intimaţilor cu privire la obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 2023 din 3 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., în termenul legal.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, prin decizia pronunţată, instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare reglementat de art. 24 din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, în sensul că, deşi beneficia de principiul disponibilităţii, i-au fost ignorate solicitările privind anexarea unor dosare sau administrarea unor probe.

Recurentul a opinat că hotărârile pronunţate anterior în cauză sunt nemotivate, judecătorii încălcând dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 2 şi 6 din Legea nr. 304/2004.

A afirmat recurentul că instanţa de apel a soluţionat calea de atac la primul termen de judecată, în lipsa punerii în dezbatere a probatoriului.

Deşi motivarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie completă, clară şi explicită, decizia recurată este confuză şi contradictorie, impunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Recurentul a concluzionat prin a arăta că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, creându-i-se o vătămare care poate fi înlăturată numai prin casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, în scopul asigurării accesului la dublul grad de jurisdicţie.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 aprilie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 27 aprilie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimaţii-pârâţi Cabinet de Avocat "E., Cabinet de Avocat "D.", B. şi C., cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare în termenul legal de 30 de zile de la primire.

De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentul a fost înştiinţat că are obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 200 RON, în baza art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi cu privire la drepturile reglementate prin art. 33 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) ale acestui act normativ, anume de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acesteia.

6. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea depusă la 13 mai 2021, în termenul legal, intimatul B. a invocat excepţiile tardivităţii, netimbrării şi nulităţii cererii de recurs.

Conform dovezii de înmânare aflate la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 18 mai 2021, cu menţiunea că are dreptul de a depune răspuns la întâmpinare. Acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin rezoluţia din 12 mai 2021, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 16 septembrie 2021, recursul urmând a fi judecat prin prisma dispoziţiilor C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2010.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate de intimatul B. prin întâmpinare şi faptul că dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă de recurent în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei de netimbrare a cererii de recurs.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, analizând excepţia netimbrării recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 27 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus înştiinţarea recurentului cu privire la obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 200 RON, în baza art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, datorate pentru soluţionarea recursului, precum şi cu privire la drepturile reglementate prin art. 33 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) ale acestui act normativ, anume de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acesteia.

Din citativul aflat la fila x şi din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, rezultă că recurentul a fost citat cu menţiunea că are obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul menţionat, în vederea soluţionării cererii de recurs.

Deşi instanţa i-a pus în vedere că are posibilităţile reglementate de art. 33 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru.

La 16 septembrie 2021, ora 11:12, ulterior închiderii dezbaterilor şi pronunţării instanţei asupra recursului, recurentul a depus note de şedinţă, prin care a formulat apărări cu privire la excepţiile invocate de intimatul B. prin întâmpinare, susţinând că anexează, în copie, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON.

Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentului, a constatat că acesta nu a ataşat dovada plăţii taxei judiciare de timbru menţionate.

Din acest motiv, din dispoziţia instanţei, la 16 septembrie 2021, ora 12:00, s-a întocmit de către serviciul registratură al instanţei un referat din care rezultă că e-mail-ul prin care au fost expediate notele de şedinţă nu conţine copia dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte constată că un alt exemplar al aceloraşi note de şedinţă a fost transmis de recurent la 16 septembrie 2021, la ora 12:06, ulterior închiderii dezbaterilor şi pronunţării asupra cauzei, recurentul anexând, de această dată, copia dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, menţionând că a expediat prin serviciul poştal şi originalul acesteia.

Originalul dovezii de plată a fost înregistrat la dosar la 20 septembrie 2021. Conform vizei aplicate de oficiul poştal pe plicul cu care aceasta a fost expediată, dovada a fost transmisă instanţei la 16 septembrie 2021, data fixată pentru soluţionarea recursului.

Or, plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea procesului civil, exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare sau pentru soluţionarea unui incident procedural ivit în cadrul acestuia (atunci când prescripţiile legale impun timbrajul), obligaţia achitării acesteia fiind prealabilă oricărei judecăţi, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013.

În raport de aspectele de fapt constatate, Înalta Curte reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., urmează a proceda la anularea acesteia, în baza art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2023 din 3 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 16 septembrie 2021.