Territorial jurisdiction for challenge to enforcement against multiple state debtors and requirements for negative conflict of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 17 februarie 2021, contestatorul Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite începută de S.C. P..E.J. B. în dosarul de executare nr. 267/E/2020, cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuţional nr. x/2019 şi a tuturor actelor ce i-au fost comunicate.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4540 din 21 mai 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Satu Mare, competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza. În temeiul art. 134 din C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele sentinţei, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a arătat că executarea silită împotriva căreia s-a formulat contestaţia la executare a fost demarată la solicitarea creditorului A., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor, cererea de încuviinţare a executării silite fiind înaintată de executorul judecătoresc Judecătoriei Cluj-Napoca, care, prin încheierea civilă nr. 9787/CC/2020 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 13.10.2020 în dosarul nr. x/2020 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

A mai arătat că Judecătoria Satu Mare a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 4165/2020 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 03.11.2020, în ceea ce îi priveşte pe toţi debitorii, inclusiv pe contestator.

A reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, precum şi a art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, care arată că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Raportat şi la faptul că sunt mai mulţi debitori, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi, se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

A mai argumentat instanţa că, întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, iar instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorilor este Judecătoria Satu Mare, judecătoria menţionată este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, având ca obiect contestaţie la executare, instanţă care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

A conchis instanţa că, având în vedere că Judecătoria Satu Mare, competentă în ceea ce priveşte debitorul care are sediul în raza sa, a încuviinţat executarea silită cu privire la toţi cei trei debitori, această judecătorie are calitatea de instanţă competentă să soluţioneze cererea de contestaţie la executare formulată de debitorul Ministerul Finanţelor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Din analiza acestui text de lege rezultă că, pentru a se crea conflict negativ de competenţă, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: două sau mai multe instanţe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă să fie reciproce şi cel puţin una dintre instanţele sesizate să fie competentă să soluţioneze cauza.

Aşadar, existenţa conflictului negativ de competenţă presupune pronunţarea unor soluţii de declinare a competenţei de către instanţele sesizate.

Totodată, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., prevede că "Dacă instanţa se declară necompetentă (...), dosarul va fi trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

În speţă, din lucrările dosarului, nu se identifică premisa naşterii unui conflict negativ de competenţă, în contextul în care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, pronunţând o soluţie de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, nu s-a conformat dispoziţiilor legale precitate, ci a înaintat dosarul instanţei supreme pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

Prin urmare, cât timp nu există o hotărâre prin care Judecătoria Satu Mare, la rândul său, să-şi decline competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, condiţia obligatorie a reciprocităţii hotărârilor definitive de declinare a competenţei nu este îndeplinită, pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Raportat la considerentele expuse, cum procedura regulatorului de competenţă funcţionează numai în condiţiile prevăzute de art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi va restitui dosarul instanţei care a sesizat-o, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului de competenţă.

Dispune restituirea dosarului la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.