Negative jurisdictional conflict resolved: Giurgiu Court retains jurisdiction over energy supplier's small-claims action.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

La data de 21 iulie 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub nr. x/2020, cererea formulată de reclamanta ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A. împotriva pârâtei A., prin care aceasta a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la plata sumei de 1570,37 RON reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate, în baza obligaţiilor stabilite prin contractul încheiat între părţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 492 din 9 februarie 2021, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă învestită a reţinut că în ceea ce priveşte competenţa teritorială sunt incidente dispoziile de drept comun ale art. 107 din C. proc. civ., potrivit cu care în situaţia cererii de valoare redusă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.

Instanţa a constatat că, în speţă, domiciliul pârâtei se află în oraşul Boldeşti Scăeni, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti, iar în raport de această situaţie factuală a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 3982 din 17 mai 2021, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că în speţă norma de competenţă este de ordine privată şi a avut în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Judecătoria Ploieşti a constatat că pârâta A. nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, context în care prima instanţă învestită nu putea invoca din oficiu această excepţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 punctul 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul rău competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în cauză, conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită a fost generat de interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o competenţei teritoriale, raportat la domiciliul pârâtei, precum şi la invocarea excepţiei necompetenţei de ordine privată.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Litigiul de faţă are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestor cererii, art. 1028 alin. (2) din C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

Competenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile privitoare la competenţa teritorială prin care se stabileşte drept competentă instanţa de la domiciliul pârâtului constituie regula generală în materie; în cauză, această regulă de competenţă este grefată pe o competenţă teritorială alternativă, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. fiind, de asemenea, aplicabile, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o cerere de chemare în judecată în legătură cu executarea unui contract.

Faţă de cele anterior expuse, se reţine că excepţia necompetenţei teritoriale poate să fie invocată doar de către pârât, instanţa învestită neputând să o invoce din oficiu.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta A. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, această excepţie fiind invocată, din oficiu, de către instanţă.

Or, neinvocarea de către pârâtă în termenul stabilit de lege a excepţiei de necompetenţă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, şi, în consecinţă, instanţa sesizată de reclamantă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Prin urmare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Giurgiu, sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze în acest fel de soluţionarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Giurgiu este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.