Exclusive territorial competence of the last domicile court for inheritance claims involving real estate in another jurisdiction

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 22 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Unitatea administrativ-teritorială Ştiubieni, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate deschisă succesiunea defunctei B., decedată la data de 2 decembrie 2013, să se constate că de pe urma acesteia a rămas în calitate de unic moştenitor reclamanta A., sora defunctei B., să se constate că masa succesorală rămasă la decesul acesteia se compune din cota de 1/2 din suprafaţa de 9.420 metri pătraţi teren, respectiv 9.420 metri pătraţi teren extravilan arabil situat în parcela x, 1092 metri pătraţi teren intravilan arabil în parcela x şi 328 metri pătraţi teren curţi construcţii în parcela x, înscris în titlul de proprietate nr. x/14.02.1994, precum şi atribuirea întregii mase succesorale reclamantei, în calitate de unică moştenitoare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1138, art. 1143, art. 980 - 996 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 56 din 2 februarie 2021, Judecătoria Săveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Săveni, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca părţi reclamanta A. şi pârâta UAT Ştiubieni, judeţul Botoşani, în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivare, instanţa a reţinut, raportat la data decesului 02 decembrie 2013, ultimul domiciliu şi locul decesului municipiul Timişoara, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130, art. 117, art. 118 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. şi art. 954 alin. (2) C. civ., şi a stabilit drept competentă exclusiv instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, Judecătoria Timişoara.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5748 din 11 mai 2021, învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că cererea formulată de reclamantă nu se regăseşte în enumerarea limitativă a cererilor care sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului, prevăzută de art. 118 C. proc. civ.

A mai arătat că posibilitatea sesizării instanţei ultimului domiciliul al defunctului, în speţă, Judecătoria Timişoara, este limitată în timp până la ieşirea din indiviziune or, în cauză, fiind vorba de un singur pretins moştenitor nu există o situaţie de ieşire din indiviziune.

Prin urmare, a argumentat că sunt incidente regulile de drept comun, dispoziţiile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 punctul 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul rău competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reţine că Judecătoria Săveni şi Judecătoria Timişoara şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de calificarea diferită a naturii şi obiectului cererii introductive. Astfel, Judecătoria Săveni a apreciat că a fost învestită cu o cerere privitoare la moştenire, în timp ce Judecătoria Timişoara a reţinut o cerere privitoare la drepturile reale imobiliare.

Înalta Curte constată că, raportat la menţiunea din certificatul de deces, reclamanta a decedat la data de 2 decembrie 2013, având ultimul domiciliu în municipiul Timişoara, care constituie, totodată, locul decesului acesteia, precum şi că bunurile imobile ale defunctei se află în comuna Ştiubieni, sat Ştiubieni, judeţul Botoşani, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Săveni.

Art. 118 din C. proc. civ. prevede că:,,(1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. Cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar".

În cauză, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţă cu o cerere tipică privitoare la moştenire, întrucât a solicitat constatarea deschiderii unei succesiuni, constatarea calităţii de unic moştenitor, constatarea componenţei masei succesorale, precum şi atribuirea masei succesorale reclamantei. Toate cererile reclamantei constituie pretenţii în legătură cu moştenirea surorii sale defuncte, îmbrăcând forma cererilor privitoare la moştenire prevăzute de art. 188 alin. (1) din C. proc. civ.

Interpretând coroborat prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 şi art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că sunt de competenţa exclusivă a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire, chiar dacă printre bunurile supuse împărţelii se află vreun imobil situat în circumscripţia teritorială a altei instanţe.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.