Divorce jurisdiction conflict resolved in favor of Bârlad Court based on last common residence

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 12 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, acela de "C.", exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorii D. şi E. în comun, stabilirea locuinţei minorilor la mamă, precum şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere raportat la venitul minim pe economie.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 379, art. 383, art. 397, art. 483, art. 503, art. 400, art. 513, art. 524, art. 529 şi art. 363 alin. (3) din C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2347 din 3 noiembrie 2020, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bârlad a avut în vedere dispoziţiile art. 131 şi 915 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti în materie de divorţ, a reţinut că, potrivit susţinerilor pârâtului, confirmate de menţiunile reprezentantului convenţional al reclamantei la termenul de judecată din 21.10.2020, reclamanta locuieşte în fapt în localitatea Prunişor, judeţul Mehedinţi, iar pârâtul are reşedinţa în Irlanda. A arătat că cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în circumscripţia teritorială a căreia se află locuinţa reclamantei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2601 din 4 iunie 2021, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, învestită prin declinare, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reţinut incidenţa art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte competenţa teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, în materie de divorţ, a judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, cu condiţia ca, la data introducerii cererii, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în acea circumscripţie.

S-a reţinut în acest sens că, din probele administrate în cauză, la data înregistrării acţiunii pe rolul Judecătoriei Bârlad, 12.03.2019, ultima locuinţă comună a soţilor era în judeţul Vaslui, cei doi minori aflându-se în continuare la ultima locuinţă comună a părţilor, iar martorul propus iniţial de reclamantă are domiciliul în aceeaşi localitate. A mai arătat că afirmaţia părţilor referitoare la faptul că pârâtul ar lucra în Irlanda nu are niciun efect cât priveşte determinarea instanţei competente, întrucât pârâtul ar fi început raporturile de muncă după data introducerii acţiunii.

De asemenea, a reţinut instanţa că părţile au fost legal citate pentru termenul din data de 01.07.2020 la Judecătoria Bârlad şi puteau pune concluzii, iar instanţa a omis să invoce excepţia necompetenţei teritoriale, la acel termen, deşi reprezentantul convenţional al reclamantei a considerat că nu este necesară citarea pârâtului prin publicitate, întrucât acesta vine periodic în ţară.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 punctul 2 din Codul de procedură prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Bârlad şi Judecătoria Drobeta-Turnu Severin şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., raportat la ultima locuinţă comună a soţilor şi domiciliul părţilor la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ.

În materia divorţului, leguitorul a instituit o derogare de la dreptul comun cu privire la competenţa teritorială, în sensul în care competenţa teritorială se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, întrucât reclamanta nu are un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În cauză, se constată că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în comuna Voineşti, sat Avrameşti, judeţul Vaslui, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, coroborat cu probele administrate în cauză şi cu susţinerile celor doi soţi.

În ceea ce priveşte locuinţa statornică a reclamantei, aceasta a indicat în cererea de chemare în judecată că este în comuna Voineşti, sat Avrameşti, judeţul Vaslui, susţinere reiterată prin concluziile scrise depuse la termenul din 21 octombrie 2020 . Cu privire la locuinţa pârâtului, reclamanta a arătat că locuinţa acestuia nu mai este cea comună, pârâtul plecând la muncă în străinătate.

Se reţine, astfel, că la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 12 martie 2019, reclamanta locuia în circumscripţia judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuinţă a soţilor, respectiv în comuna Voineşti, sat Avrameşti, judeţul Vaslui.

În această situaţie, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză din C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Bârlad este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.