Nullity of cassation appeal for failure to invoke specific cassation grounds in challenge to procedural suspension order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as null, leaving the Court of Appeal’s June 3, 2020 order suspending the previous appeal in force, as the appellant’s challenge to that suspension order failed to meet mandatory procedural requirements. The dispute involved a procedural objection where the appellant claimed the communication of the appealed decision was invalid because the copy lacked the judges' signatures, but the appellant did not invoke any statutory grounds for cassation or provide substantive legal criticism of the decision itself. Citing Articles 486, 488, and 489 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appeal was null because it lacked the requisite reasoning and did not address the limited grounds for annulment prescribed by law, nor did it identify matters of public order that could be raised ex officio, thereby failing the admissibility criteria for review.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 248 din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to invoke specific cassation grounds in challenge to procedural suspension order: Prin încheierea din 3 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 95 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2018.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia nr. 95 din 13 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Timişoara, s-a constatat perimat recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018.
Prin încheierea din 3 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 95 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2018.
Împotriva încheierii din 3 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 iunie 2020 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 9.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii din 3 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara suţinând că aceasta este nulă întrucât exemplarul ce i-a fost comunicat acestuia nu cuprinde semnăturile completului de judecată.
Recurentul nu a invocat în drept incidenţa niciunui motiv de casare prevăzut de dipoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este lovit de nulitate, întrucât criticile din recurs nu vizează nelegalitatea soluţiei din încheierea recurată, ci vizează exemplarul de pe actul procedural ce i-a fost comunicat recurentului.
Completul de filtru C9, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către recurent, pentru ca acesta să depună punct de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 8 iunie 2021, iar acesta nu a depus punct de vedere la raport.
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea hotărârii se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitative prevăzute de lege.
Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În speţă, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluţia pronunţată şi nici nu a invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile de casare, expres şi limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a limitat în a susţine că încheierea atacată este nulă, întrucât exemplarul ce i-a fost comunicat nu este semnat membrii completului de judecată.
Înalta Curte reţine că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A., împotriva încheierii din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.