Cassation appeal annulled as untimely for failure to pay judicial stamp duty despite prior notification.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 26.01.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a suspendat judecata apelului formulat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 6911/7.06.2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reţinând că, deşi legal citate, părţile nu au răspuns la apelul nominal şi nu au solicitat judecata în lipsă.

Apelantul contestator A. a fomulat recurs împotriva încheierii din 26.01.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 28.02.2019.

Prin încheierea din 3.06.2019, Curtea a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, conform dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părţilor la strigarea cauzei şi faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 151R din 18 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a admis excepţia de perimare şi s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-contestator A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26.01.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimaţii B. şi BEJ C..

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 18 iunie 2020.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor B. şi BEJ C., care nu au formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 24 iunie 2020, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului, întrucât nu s-a făcut dovada achitării sumei de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs.

Totodată, s-a reţinut că urmează a se dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului, având în vedere şi excepţia nulităţii recursului declarat de contestatorul A. pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 22 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la 14 septembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza spre pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei nulităţii menţionată în raportul întocmit conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 din acelaşi act normativ, se timbrează cu 100 RON cererile pentru exercitarea recursului dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ. obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. arată că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 24 iunie 2020, completul filtru nr. 9 a stabilit în sarcina recurentului-contestator A. obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă recursului declarat în cauză, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin adresa depusă la cutia poştală la data de 30 iunie 2020 la domiciliul procesual indicat de recurent în speţă, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .

Se constată că, prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului s-a reţinut că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că, deşi a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea recursului, nu a făcut dovada plăţii acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat la data de 18 mai 2021 la aceeaşi adresă de domiciliu, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se constată că, deşi recurentul-contestator a fost citat cu menţiunea timbrării, aceeaşi menţiune fiind reiterată şi prin concluziile raportului de filtru comunicat, acesta nu a înţeles să se conformeze indicaţiilor instanţei şi să îşi îndeplinească obligaţia de plata a taxei judiciare de timbru, astfel cum rezultă şi din referatul întocmit la 14 septembrie 2021, aflat la dosar.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 151 R din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 151 R din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.