Conflict of negative jurisdiction over minor's residence: exclusive territorial competence tied to legal domicile established by prior custody order, not temporary de facto residence

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul B. ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună stabilirea locuinţei minorei la reşedinţa reclamantei din Republica Italia.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar din căsătorie au rezultat doi copii minori C. şi D..

A mai arătat reclamanta că prin sentinţa civilă nr. 142 din 08 ianuarie 2013, Judecătoria Craiova a admis acţiunea precizată a dispus desfacerea căsătoriei înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local Ţuglui, sub nr. x/09.02.2007, prin acordul părţilor, a dispus ca reclamanta să îşi reia numele avut anterior căsătoriei acela de "A.", autoritatea părintească în privinţa minorilor D. şi C., să se exercite în comun de ambii părinţi si a stabilit locuinţa minorului D. la mamă, iar a minorei C., la tată.

A susţinut reclamanta că, în luna iulie 2020, a revenit în ţară să o viziteze pe minora, C., iar aceasta i-a solicitat, în mod insistent, să nu o mai lase să locuiască cu tatăl său întrucât a trăit un calvar, tatăl având un comportament abuziv atât fizic cât şi verbal şi, având o discuţie cu pârâtul pe această temă, acesta a devenit recalcitrant fiind nevoită să sune la 112, echipajul de poliţie sfătuind-o să ia minora şi să părăsească locaţia, lucru pe care l-a făcut.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 403 civil.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 11296 din 17 decembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că minora, C., locuieşte cu tatăl său în Bucureşti, str. x, Sector I, fiind nerelevant faptul că, din luna iulie 2020, minora a plecat cu mama sa .

Cum obiectul litigiului este stabilirea domiciliului minorei, deci cerere privind ocrotirea minorei, devin incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, fiind vorba despre o competenţă exclusivă.

Prin sentinţa civilă nr. 2499 din 2 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că, faţă de obiectul litigiului, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, fiind vorba despre o competenţă exclusivă.

Instanţa a reţinut că nu va avea în vedere poziţia pârâtului, care a afirmat că minora are domiciliul la el, conform sentinţei civile nr. 142 din 8 ianuarie 2013 a Judecătoriei Craiova în dosarul nr. x/2012, care, deşi reflectă o situaţie juridică valabilă în drept, nu mai are în prezent corespondent în fapt, minora locuind de aproape un an de zile împreună cu mama sa, în Craiova, aspect confirmat de pârât.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Craiova şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe făcând aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de constatările diferite a celor două instanţe cu privire la domiciliul minorei, la data formulării cererii de chemare în judecată, reperul temporal esenţial pentru stabilirea instanţei competente.

În speţă, prin demersul judiciar cu care a învestit instanţa de judecată, reclamanta a solicitat stabilirea locuinţei minorei la reşedinţa sa din Republica Italia, E. in Via Sandropertini N 12, temeiul de drept invocat fiind dispoziţiile art. 403 civil.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ. Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin sentinţa nr. 142 din 8 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Craiova locuinţa minorei a fost stabilită la tată, pârâtul B., în Bucureşti, str. x.

Împrejurarea că minora plecase din această locuinţă cu puţin timp înainte de a fi introdusă acţiunea pendinte, spre a locui la mamă, în Craiova, nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorei, cât timp nu a existat un acord al părinţilor şi nici o hotărâre a instanţei în acest sens. Şederea temporară a minorei la mama sa nu este de natură a permite modificarea consecinţelor juridice ale măsurii judiciare de stabilire a locuinţei la tatăl pârât, consecinţe printre care se numără şi cele privitoare la determinarea instanţei de tutelă în soluţionarea prezentei cauze.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul legal minora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.