Competence to review civil enforcement of criminal judgment's seizure: civil court jurisdiction post-final criminal decision

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Arad, secţia Penală, petenţii A., B. şi C., în baza art. 598 alin. (1) lit. b) si art. 600 C. proc. pen., au formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 1186 din 18 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 348 din 4 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care au invocat existenta unei împiedicări în ceea ce priveşte executarea dispoziţiilor civile ale sentinţei şi au solicitat să fie înlăturată dispoziţia privind menţinerea sechestrului instituit prin Ordonanţa nr. 163/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra imobilului înscris în CF nr. x Arad şi radierea notării acestui sechestru.

În motivarea cererii, petenţii au arătat ca dreptul de proprietate cu privire la imobilul asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurator a fost dobândit de inculpatul A. în urma încheierii unui contract de întreţinere cu antecesorul petenţilor, bunica sa, contract de întreţinere ce ulterior a fost reziliat ca urmare a neîndeplinirii de către întreţinător a obligaţiei asumate, astfel ca bunul a revenit în patrimoniul defunctei D..

Prin urmare, dat fiind că imobilul nu mai aparţine persoanei condamnate, sechestru înscris în cartea funciară produce efecte împotriva altor persoane.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Judecătoria Arad, secţia Penală, prin sentinţa penală nr. 1063 din 25 iunie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 600 C. proc. pen., contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii în cazul prevăzut de art. 598 lit. b) C. proc. pen. se face la instanţa de executare prevăzută de art. 597 C. proc. pen., iar, în prezenta cauza aceasta calitate îi revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care a pronunţat hotărârea în primă instanţă.

Prin sentinţa penală nr. 713 din 22 septembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea secţiilor civile ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1186 din 18 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 348 din 4 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 353 alin. (1) C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000 menţinerea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 163/P/2009 din data de 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - asupra bunurilor imobile ale inculpatului A..

Instanţa a reţinut că potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., după soluţionarea definitivă a procesului penal, daca nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asiguratorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile.

Totodată, instanţa a constatat că sentinţa penală prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator a rămas definitivă, astfel că instanţa penală s-a dezinvestit, iar, măsurile asiguratorii instituite în cursul procesului penal, după soluţionarea definitivă a acestuia pot fi contestate exclusiv în faţa instanţei civile.

Prin sentinţa civilă nr. 10469 din 23 decembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea secţiilor civile ale Judecătoriei Arad, secţia civilă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă a reţinut în speţă incidenţa dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. pen., litigiul fiind supus regulilor de procedură civilă şi fiind vorba de o contestaţie civilă, normele de competenţă sunt cele prevăzute de art. 714 C. proc. civ.

Instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., deoarece părţile nu au calitate de creditori şi debitori pentru a identifica instanţa în funcţie de domiciliul acestora şi deoarece contestaţia priveşte un imobil, instanţa competentă este judecătoria de la locul situării imobilului, adică Judecătoria Arad.

Prin sentinţa civilă nr. 1615 din 1 aprilie 2021, Judecătoria Arad, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale, invocată de contestatori, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea secţiei penale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Arad, secţia Civilă a reţinut că este vorba de o acţiune întemeiată pe prevederile C. proc. pen., în competenţa completelor specializate din cadrul secţiei penale având în vedere poziţia neechivocă a reclamanţilor care au precizat, în mod expres, că temeiul de drept al acţiunii este art. 599 C. proc. pen., nedorind a formula o acţiune civilă.

A reţinut că potrivit art. 22 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ. judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, însă nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interese legitime ale altora.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că petenţii au investit instanţa cu o contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 1186/2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2010 prin care au invocat existenta unei împiedicări în ceea ce priveşte executarea dispoziţiilor civile ale sentinţei şi au solicitat să fie înlăturată dispoziţia privind menţinerea sechestrului instituit prin Ordonanţa nr. 163/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra imobilului înscris în CF nr. x Arad şi radierea notării acestui sechestru.

In motivarea cererii, petenţii au arătat că dreptul de proprietate cu privire la imobilul asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurator a fost dobândit de inculpatul A. în urma încheierii unui contract de întreţinere cu antecesorul petenţilor, bunica sa, contract de întreţinere ce ulterior a fost reziliat ca urmare a neîndeplinirii de către întreţinător a obligaţiei asumate, astfel că bunul a revenit în patrimoniul defunctei D..

Prin urmare, susţinerea petenţilor este aceea că prin urmărirea în prezent a acestui bun, aflat sub puterea măsurii asiguratorii, executarea silită a dispoziţiilor civile din hotărârea penală ar urma să se exercite împotriva altei persoane decât cea obligată prin hotărârea de condamnare (debitor în sensul legi civile).

Potrivit art. 600 C. proc. pen.:"(1) Contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a se aplică în mod corespunzător.(2) Dispoziţiile art. 597 alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.(3) Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile."

Iar potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1), lit. c) C. proc. pen.:"(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:(c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Având în vedere textele de lege enunţate, pe de o parte şi aspectele de fapt pe care se întemeiază contestaţia pendinte, pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că această contestaţie se circumscrie domeniului de reglementare al art. 598 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 600 C. proc. pen., astfel încât Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze pricina, pentru că este "instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută" în sensul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Privitor la competenţa funcţională de soluţionare a acestei cereri, ca manieră de distribuire a cauzelor în funcţie de specializarea judecătorilor în anumite materii sau domenii ale dreptului, având în vedere dispoziţiile art. 600 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că aceasta aparţine instanţelor civile, având în vedere că instanţa penală s-a dezînvestit prin pronunţarea sentinţei penale.

De altfel, prorogarea competenţei în favoarea instanţei penale cu privire la soluţionarea acţiunii civile, alăturate acţiunii penale, este una limitată, operând numai atâta timp cât instanţa este investită cu latura penală (exceptând situaţia de disjungere şi judecare separată a laturii civile), sau atunci când instanţa penală este ţinută de anumite norme de procedură penală care limitează măsurile concrete pe cale le poate lua pe latură civilă.

Se cere a fi precizat că menţionatele norme procedurale au caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun, aşa încât părţile nu pot înlătura incidenţa lor prevalându-se de reglementările de drept comun proprii C. proc. civ.. Astfel, chiar dacă petenţii contestatori nu au invocat aceste prevederi legale, instanţa este ţinută să dea pretenţiei concrete o corectă calificare juridică, acest demers impunându-se în raport de exigenţele art. 22 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.